Viorica Marcu : “Considerente cu privire la conditiile oferite copiilor din mediul rural pentru a urma activitati educationale. Nu toti copiii incep scoala la «Jean Monnet»”
Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă
Doamna Viorica Marcu:
“Considerente cu privire la condiţiile oferite copiilor din mediul rural pentru a urma activităţi educaţionale. Nu toţi copiii încep şcoala la «Jean Monnet»”
În judeţul Bacău, în zone aflate la zeci de kilometri de asfalt, în zone izolate, au început şcoala şi copiii de la sate. Unii copii, mulţi de altfel, au început anul şcolar în şcoli cu dotări minime, fără apă curentă, cu toaletă în curte, merg la şcoală pe drumuri prăfuite, cu gropi, în cazuri fericite merg cu căruţa vreo 5 km, dacă nu pe jos, ca să ajungă la şcoală, şi sigur nu au smartphone. În această situaţie se află copiii din satul Bărtăşeşti, comuna Ungureni, judeţul Bacău. În satul Bărtăşeşti este funcţională doar o şcoală cu clasele I- IV, iar 30 de copii din ciclul gimnazial parcurg 10 km pe jos, pe un drum neasfaltat, plin de gropi şi prăfuit, pentru a ajunge la şcoală. Zi de zi, prin praf, străbat drumul dus-întors pentru că doresc să înveţe şi pentru că au dreptul la educaţie.
Domnule prim-ministru Ponta, nu ne mai băgaţi la crematoriul guvernării dumneavoastră libertatea şi viitorul! Nu mai conduceţi ţara asta ca nişte migratori, ca nişte prădători ai acestor pământuri străbune româneşti şi nu ne mai ignoraţi viitorul! Ar trebui să ştiţi domnule prim-ministru că educaţia este temelia acestui viitor. Ne vorbiţi la început de an şcolar de progres, de inovaţie IT în educaţie…de tabletă, de smartphone. De ce nu ne vorbiţi de salariile majorităţii părinţilor, care abia îşi permit minimul necesar pentru supravieţuirea lor şi a copiilor? De ce nu ne vorbiţi de câţi părinţi nu au un serviciu, un loc de muncă şi copiii lor sunt la limita sărăciei? De ce nu ne vorbiţi de câte şcoli nu au căldură, de câţi copii merg kilometri pe jos pentru a ajunge la şcoală? De ce oare nu v-au ajuns niciodată la urechi mărturii ale elevilor, precum asta: “Noi murim de frig iarna, de trebuie să ne aducem pături de acasă, ceai cald în termos, scriem cu mănuşi, trebuie să ne îmbrăcăm de Alaska când mergem la şcoală, că altfel riscăm să degerăm. Şi totuşi mergem la şcoală şi promovăm bacalaureatul ca să avem un viitor de nimic! Bine că staţi toţi voi comod pe scaunele dumneavoastră din piele şi vă plângeţi că nu aveţi săpun şi hârtie la baie, noi, ce să spunem, că nu avem nici bănci în care să stăm! Elevii îşi dau interesul, problema este la voi, şcoala din România este la pământ din vina voastră”!
De ce nu vă îngrijorează deloc problema abandonului şcolar? Sau credeţi că aceştia nu mai vin la şcoală pentru că nu au tableta şi smartphone?! Sau poate pentru că nu au ce mânca, îmbrăca şi încălţa! Există un răspuns crud pentru noi românii. Doriţi domnule prim-ministru ca în ţara asta să existe robi ai sistemului, şi nu cetăţeni demni şi educaţi. Nu mai ignoraţi domnule prim-ministru că suntem o civilizaţie milenară, că istoria ne-a fost scrisă de înaintaşi iluştri, că noi astăzi scriem istoria generaţiilor ce vin. Şi sunt multe pagini cenuşii în ea. Şi astăzi istoria ca şi educaţia sunt minimalizate.
Revin la situaţia copiilor din satul Bărtăşeşti, comuna Ungureni, unde primarul PSD consideră că un microbuz şcolar este mult prea costisitor, în sensul că este necesară angajarea unui şofer, carburant, taxe, mult prea multe după părerea sa şi care nu îşi au rostul pentru aceşti copii. Cum implementează domnul primar acele strategii ce vizează educaţia şi care au prevăzut reducerea abandonului şcolar, cine să se intereseze de situaţia copiilor de la sate care vor să meargă la şcoală?
Consider că aceşti copii merită măcar un microbuz, ca să poată ajunge în condiţii decente la şcoală, pentru că ei îşi doresc să înveţe şi ar trebui să îi ajutăm cât mai mult în această dorinţă.