Smarandache Miron Alexandru – Să nu încurajăm abandonul şcolar!

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

“Să nu încurajăm abandonul şcolar!”

Suntem campioni europeni absoluţi la capitolul abandon şi analfabetism în rândul tinerei generaţii şi, din nefericire, nu avem nici o şansă să părăsim acest loc. Abandonul şcolar este în creştere în ultimii ani în România şi afectează în special patru categorii de copii: cei de etnie romă, cei care au crescut în familii sărace, cei din mediul rural şi pe cei cu dizabilităţi, potrivit unui raport realizat de experţii români cu susţinerea UNICEF România.

Ultima găselniţă găsită de mai-marii învăţământului românesc, nu ştiu prin ce mijloace, este cea a limitării decontării abonamentelor de transport pentru elevii navetişti care doresc să continue să frecventeze şcolile tot mai inaccesibile din punctul de vedere al costurilor suportate de părinţi. Astfel, prin OG nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, decontarea abonamentelor de transport pentru elevii care fac naveta pentru a merge la şcoală va fi realizată de către unităţile de învăţământ, în limita unei anumite sume, astfel: nu mai mult de26 lei/abonament/lunăpentru distanţa de 3 km; pentru distanţele ce depăşesc 3 km, până la limita de 50 de km, suma de 26 de lei/abonament/lunăse suplimentează cu 2 leipentru fiecare kilometru, dar nu mai mult decât valoarea abonamentului lunar.

Motivaţia măsurii de limitare a decontării abonamentelor elevilor navetişti a fost aceea că operatorii de transport practicau tarife nejustificat de mari, iar prin decizia respectivă s-ar preveni excesele financiare. În opinia mea, nu copiii şi părinţii sunt îndrituiţi să rezolve abuzurile comise de unele firme de transport, ci statul trebuia să ia măsuri de reglementare a tarifelor de transport, nu să emită decizii care să afecteze elevii.

Decontarea abonamentelor de transport pentru elevii navetişti nu era limitată până acum la un cuantum fix. Această măsură, justificată doar de “foamea” bugetară a Executivului, dezavantajează net tocmai categoriile cele mai defavorizate ale elevilor, respectiv pe cei care trăiesc în zone rurale greu accesibile şi provin din rândul familiilor cu potenţial extrem de redus financiar, care au nevoie să primească bani pentru a continua şcoala, nu să li se ia mai mulţi decât până acum! Cu atât mai mult cu cât acelaşi raport mai aminteşte şi realitatea potrivit căreia 70% din cauzele abandonului şcolar ţin de contexte din afara şcolii, respectiv de mediul familial sau de sărăcie… În numele elevilor şi părinţilor din colegiul pe care îl reprezint în Parlament, consider că limitarea decontării abonamentelor de transport la o treime din costul total al abonamentului constituie o decizie injustă a responsabililor educaţiei naţionale, iar efectul ei se va transpune într-o iminentă creştere a ratei abandonului şcolar.

Se vorbeşte toată ziua despre faptul că educaţia şi sănătatea sunt priorităţile naţionale ale României, în această perioadă de criză parcă nesfârşită. Educaţia este considerată ca fiind o prioritate naţională, gestionarea sa însă lasă mult de dorit. Consider că învăţământul preuniversitar are nevoie de o finanţare adecvată nu numai pentru a diminua fenomenul abandonului şcolar, dar şi pentru alte îmbunătăţiri solicitate de elevi şi profesori: revizuirea programei şcolare, dotarea adecvată a unităţilor de învăţământ, integrarea şi formarea tinerilor pentru piaţa muncii, acordarea de burse şi alocaţii şcolare, proiecte de consiliere şi orientare în carieră, pregătirea resurselor umane, etc.

O soluţie de luat în seamă pentru deblocarea situaţiei dificile a învăţământului românesc şi corectarea acestor decizii nepotrivite luate de autorităţi, precum cea a limitării decontării abonamentelor elevilor navetişti, este respectarea unei legi în vigoare de câţiva ani, respectiv alocarea a 6% din PIB pentru educaţie. O altă soluţie ar fi identificarea unor politici publice alternative, care să ducă la creşterea finanţării educaţiei, nu la împovărarea elevilor şi părinţilor, în condiţiile în care alocaţia unui copil rămâne blocată la 42 de lei… Nu în ultimul rând, salariile cadrelor didactice trebuie majorate, deoarece nu poţi pretinde performanţă fără o răsplată cuvenită, conformă cu pretenţiile europene ale educaţiei naţionale.

România are nevoie imperioasă de o nouă strategie de combatere a abandonului şcolar, cu atât mai mult cu cât este o condiţie impusă de Uniunea Europeană. Sunt sigur însă că nu cu astfel de constrângeri vom reuşi să îndreptăm carenţele învăţământului românesc.