În fiecare an, în luna mai, este un moment unic pentru liberali şi liberalism…şi asta pentru că în data de 24 mai a anului 1875 se puneau bazele Partidului Naţional Liberal, cea mai puternică forţă politică a României. Coaliţia de la Mazar – Paşa, aşa cum se intitula iniţial, pe care şi-au pus semnătura Ion Constantin Brătianu, Mihail Kogalniceanu, Ion Ghica, Gheorghe Vernescu, Alexandru G. Golescu a fost o concretizare a liberalismului manifestat în societatea noastră încă de la inceputul secolului al XIX lea.
Pe parcursul mai multor decenii, la conducerea lui s-au succedat o serie de cunoscuţi oameni politici, primul dintre ei fiind Ion C. Brătianu (1875-1891). Acestuia i-au urmat: fratele său, Dumitru Brătianu (mai 1891 – iunie 1892), D. A. Sturdza (1892-1909) , Ion I. C. Brătianu (Ionel), fiul celui mai înainte menţionat (1909-1927), Vintila I.C. Bratianu ( 1927-1930), I.G. Duca ( 1930-1933), Constantin I. C. Bratianu( 1933- 1947);
Acel început instituţionalizat al PNL îmi aduce aminte de vorbele lui Simion Mehedinţi:
” de câte ori geniul ajunge să aibă cuvânt la neamul în care s-a născut , timpurile moarte se sfârşesc şi încep timpurile vii”.
Liberalii şi înainte şi după 1875 au pus în practică ideile liberalismului şi astfel au contribuit la dezvoltarea şi formarea unei naţiuni: unirea cea mică, legea agrară, legea instrucţiunii publice, legea reformei administrative, constituţii democratice (1866, 1923), unirea cea mare sunt fapte mareţe la care liberalii au contribuit.
Cum apare deci Partidul National Liberal la întemeiere? Însăşi denumiea lui reprezintă o chintesenţă istorică a două curente de gândire politica româneasca din care s-a întrupat statul român modern, ele contropindu-se şi regâsindu-se în ideologia şi practica unui partid care, după 1866, a devenit vehiculul politic al procesului de modernizare al României. În titulatura partidului se îngemănau două concepte naţional şi liberal care exprimau însusi sensul dezvoltării societăţii şi statului român. Termenul naţional, venit din deceniile anterioare de istorie, semnifică continuarea procesului de recuperare identitară nu numai sub raportul întregirii statului în atributele suveranităţii şi independenţei depline, ci şi sub acela al dezvoltării economice, culturale, intelectuale şi educaţionale, prin care românii să se consolideze ca entitate distinctă şi să constituie o axă gravitaţională pentru conaţionalii aflaţi încă sub dominaţii străine. Cuvântul liberal exprimă, în esenţă, natura regimului social-economic şi politic institutional bazat pe proprietate şi libertate, prin căutarea permanentă a unui echilibru între diferite clase ale societăţii. Liberalismul, în ultima instanţă, deschidea larg porţile democratismului.
Din aceasta optica doctrinară, P.N.L.-ul se configura ca un organism politic menit a stimula şi direcţiona energiile creatoare ale naţiunii întruchipate de elementele ei „cele mai bune”. Aderenţii lui erau cautaţi în toate straturile sociale, printre oamenii care din punct de vedere politic se identificau cu ideile libertăţii şi egalităţii, actionând efectiv pentru aplicarea acestora îndeosebi în sfera economico-sociala.
Să nu uitam asta nici astăzi şi sa nu facem greşeala de a considera partidul ca aparţinând exclusiv intelectualilor si oamenilor de afaceri. E rolul liderilor de a aduna „elementele cele mai bune”, din toate straturile sociale, pe toţi cei ce înţeleg şi adopta ideile liberalismului şi sloganul liberal „prin noi înşine”. Fie că este ţăran , muncitor, medic, profesor sau om de afaceri fiecare dintre aceştia este „element bun” pentru partid dacă împărtăţeşte ideile libertăţii şi egalităţii, statului de drep, libertăţilor individuale, dacă crede în proprietatea privată, retragerea statului din economie, libera iniţiativa, competiţie, dialog şi toleranţă, pluralism şi diversitate, egalitate de şanse şi meritocraţie.
Un mare om politic liberal, Vintilă Brătianu, spunea cândva: „Omul ca să înveţe să înoate, trebuie să îl arunci în apă, iar românului, ca să-şi formeze conştiinţa cetăţenească, trebuie să i se acorde exerciţiul dreptului de vot”. Astăzi, românul are dreptul la vot dar trebuie încă învăţat să înoate în oceanul democraţiei, al cunoaşterii drepturilor şi libertăţilor. E şi menirea unui partid liberal să-i înveţe pe cetatenii săi că ” nu instituţiile democratice creează drepturi ci drepturile creează instituţii democratice”.
În final mă întorc la vorbele lui Simion Mehedinţi spunând că timpurile moarte ale unei guvernări care duce nicăieri să ia sfârşit şi să înceapă timpurile vii ale unei guvernări PNL care să dea sens dezvoltării naţiunii noastre. Este menirea noastră a tuturor celor ce avem liberalismul în suflet să facem timpurile vii prin noi înşine.

 

Autorul articolului

Articole asemănătoare

Fără comentarii

Poți publica primul comentariu la acest articol.

Lasă un comentariu

Please enter your name. Please enter an valid email address. Please enter a message.