O comunitate aparține cetățenilor săi, indiferent de situația fizică în care se află, fără nicio discriminare. Probabil, dacă s-ar face un top național al orașelor în care rampele pentru persoanele în scaun cu rotile lipsesc, Bacăul ar avea „mult râvnita” șansă de a se situat undeva în fruntea clasamentului, întrucât autoritățile orașului nostru au stăruit să nu întreprindă aproape niciun demers pentru rezolvarea problemei. Pe de altă parte, atunci când un om de afaceri sau o organizație își deschide o mică întreprindere, aceștia trebuie să aibă drept obiectiv respectarea cu stringență a regulilor și standardelor europene. Pentru a verifica acest fapt, am hotărât să merg personal și să văd cum stăm la capitolul rampelor pentru persoanele invalide din orașul nostru.

Așadar, după o plimbare de câteva ore bune de mers pe jos prin orașul Bacău, am avut intenția să identific care din instituții publice s-ar face părtașe pentru eventuala performanță care ne-ar surclasa în fruntea presupusului top. În primul rând, trebuie să menționez că am atras atenția în mod deosebit instituțiilor publice din oraș, din partea cărora este necesară transparența și accesul liber în incinta lor pentru absolut toate categoriile de persoane. M-am bucurat când treceam pe lângă multe dintre acestea și vedeam că au construită o rampă, ceea ce înseamnă că autoritățile s-au gândit la acești cetățeni și încă o mai fac.

rampa de acces 3Mai puțin îmbucurătoare și mult mai mare mi-a fost mirarea când am ajuns la Casa de Cultură „Vasile Alecsandri” din Bacău (ce-i drept, o instituție privată) – una dintre cele mai impunătoare clădiri din oraș. Aici, există două tentative de rampe, însă acestea par a fi mai mult o ăncercare de a face un lucru de mântuială, acestea neputând fi utilizate în adevăratul lor sens.

O situție similară am întâlnit la Biblioteca Centrală Universitară „Vasile Alecsandri” din Bacău. La intrare sunt construite cinci trepte, dar nu există nicio rampă! Alături se află Centrul de Documentare Europeană Bacău și Editura Alma Mater, la intarea cărora există o astfel de dotare, astfel că, de fiecare dată când un student sau o altă persoană în scaun cu rotile dorește să meargă la bibliotecă, trebuie să treacă mai întâi prin holurile și încăperile editurii.

rampa de acces 2În ceea ce privește instituțiile private (magazine, saloane de frumusețe, cafenele, etc) infrastructura este la fel de precară. Și s-ar putea să mă contrazică cineva, pentru că mai toate dintre acestea au o rampă, dar merită a se vedea cu câtă dificultate invalizii reușesc să le urce. Am impresia că acestea au fost create într-un mod delăsător. În primul rând, ele ori sunt prea abrupte, ori stricate, așa cum menționează pe blogul său în 2008 și Kristofer. Un astfel de exemplu de ignoranță este Oficul Poștal Nr. 3 din Bacău, din strada Mărășești, acolo unde rampa este imposibil de urcat.

În legătură cu transportul public din oraș, un articol publicat acum cinci ani pe blogspot.ro menționează că băcăuanii urmează să se deplaseze cu autobuze noi, care respectă cu exigență standardele europene, prezentând facilități pentru persoanele cu dizabilități: rampe de acces, puncte de ancorare a scaunelor cu rotile. Forte bine. Numai că de cele mai multe ori, șoferii rămân comozi la solicitarea rampei din autobuz, motivând că aceasta ar fi defectată.

Mi se pare impardonabil ceea ce li se întâmplă persoanelor cu dizabilități din Bacău, pentru că asta înseamnă discriminare și lezarea drepturilor acestora, iar acest fapt ne arată gradul de responsabilizare al autorităților publice față de orice cetățean.  Astfel, Consider că Se poate mai bine (chiar mult mai bine) pentru infrastructura publică ce privește persoanele din scaun cu rotile. 

Sursa foto: Kristofer.ro

Autorul articolului

Articole asemănătoare

Fără comentarii

Poți publica primul comentariu la acest articol.

Lasă un comentariu

Please enter your name. Please enter an valid email address. Please enter a message.