12179439_522258337933107_639565765_nŞcoala vieţii în judeţul Bacău este o politică ingenioasă, pentru că oferă mai puţine bătăi de cap statului. Prin „stat” se poate înţelege deopotrivă instituţie administrativă cât şi o stare de fapt. Pentru şcoala vieţii sunt aleşi în mod special elevii din mediul rural, defavorizaţi din punct de vedere economic. Pentru unii şcoala vieţii începe din clasele primare când copiii sunt luaţi la cerşit peste hotare, alături de părinţii lor, pentru alţii din gimnaziu şi pentru foarte mulţi în anii de liceu.

Conform studiilor efectute de către Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău, numai în perioada 2011-2012, 58 de copii din mediul rural şi 67 din mediul urban au abandonat şcoala din învăţământul primar. Conform aceluiaşi studiu, 186 de elevi din mediul rural şi 61 din mediul urban au abandonat învăţământul gimnazial, iar în invăţământul liceal pe parcursul anului 2011-2012 se înrergistrează 382 de cazuri. Una din problemele principale ale abandonului este trasportul comun care face legătura între sate şi oraşe. Copiii din multe sate sunt nevoiţi să parcurgă în fiecare zi o distanţă de câţiva kilometri buni până la o staţie unde trebuie să ia autobusul. Liceenii din comuna Filipeni, până la începutul anului curent, erau nevoiţi să meargă până în comuna vecină-Valea Boţului ca să ia la ora 5.30 dimineața transportul public spre Bacău. După şcoală, singurul autobus care pleca din oraş spre comună era la 18.00, astfel copii din Filipeni ajungeau la 19.30 acasă. Copii din alte sate care nu sunt situate lângă o şosea naţională sau vreun drum judeţean, în perioade cu condiţii climatice nefavorabile erau nevoiţi să rămână acasă sau să ajungă târziu în Bacău. În comuna Beneşti, copiii cunosc situaţii când transportul lor public se defectase, iar ei trebuiau să parcurgă o distanţă mare pe jos, pe timp de iarnă. Pentru familiile cu un venit financiar modest, abonamentul de transport constituie o povară dificilă. Un elev pe traseul Mărăşti-Bacău trebuie să achite 270 Ron, fiindu-i decontaţi pentru traseul respectiv doar 86 Ron. Ce fac familiile care au venituri sub medie şi care au 2-3 copii ce se deplasează la liceu sau la un gimnaziu din oraş? Comunităţile situate la distanţe mai mari de drumurile naţionale sunt cu cele mai mici venituri şi cu cele mai mari costuri. Dacă Einstein spunea că „educaţia este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ceea ce ai învăţat în şcoală” cum rămâne cu educaţia celor ce nu au şansa egală de a învăţa? Cum poate fi eradicată sărăcia dacă nu li se oferă copiilor perspective?

Potrivit studiului efectuat de Asociaţia FAVOR, coordonată de Paul Katz „din punct de vedere economic, costurile pe termen lung pentru această societate, formată în majoritate de populaţie rurală care nu a reuşit să termine o formă de învăţământ gimnazial sau liceal, vor fi cu mult mai mari decât costurile necesare pentru a face posibilă frecventarea şcolii de către aceşti tineri. Trebuie de luat în calcul toate taxele care nu vor fi colectate de la familile neproductive, costurile de asistenţă socială, asigurare medicală, costuri pentru persoane private de libertate, etc.”

Din cauza acestei probleme care afectează dezvoltarea intelectulă a noilor generaţii, consider că se poate mai bine pentru gestionarea problemei abandonului şcolar în Bacău!

Articole asemănătoare

Fără comentarii

Poți publica primul comentariu la acest articol.

Lasă un comentariu

Please enter your name. Please enter an valid email address. Please enter a message.