Melinte Ion – Reconversia, oportunitate pentru pomicultura românească

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Domnul Ion Melinte:

“Reconversia, oportunitate pentru pomicultura românească”

Pomiviticultura, una dintre cele mai eficiente ramuri ale agriculturii României, îndeletnicire tradiţională ale cărei origini se pierd în negura veacurilor, s-a prăbuşit în perioada de tranziţie văzând cu ochii.

Deşi ocupau doar 4% din suprafaţa agricolă a ţării, pomicultura şi viticultura, fiind ramuri intensive ale producţiei agricole, realizau mai bine de 1/3 din valoarea totală a producţiei vegetale, utilizând, de regulă (în multe cazuri pe nedrept), terenuri mai puţin propice pentru alte culturi.

La 23 de ani de la evenimentele din 1989, starea patrimoniului pomicol a ajuns într-o situaţie dezastruoasă, degradarea plantaţiilor devenind alarmantă.

Pomicultura în România avea în 1990 un patrimoniu de circa 300-325 de mii de ha, din care 10 mii de ha livezi intensive şi superintensive, 60.000 ha plantaţii tinere şi restul plantaţii clasice.

Pomicultura românească în perioada de tranziţie a suferit o puternică degradare, aceasta datorându-se următoarelor cauze:

diminuarea patrimoniului la 120 mii de ha;
au avut loc defrişări – în “duşmănie” fără niciun motiv tehnic sau economic -, indiferent de vârstă sau de gradul de intensivitate a acestora. Nu au scăpat de această “duşmănie” nici plantaţiile din institutele şi staţiunile de cercetare de profil;
atacul bolilor şi dăunătorilor, lipsa tratamentelor, neaplicarea fertilizărilor, a lucrărilor solului, a tăierilor de formare, de fructificare sau de regenerare şi-au spus cuvântul, mai ales asupra stării generale a livezilor rămase în cultură;
la toate acestea s-au adăugat problemele de ordin economic, şi anume: lipsa finanţării pentru înfiinţarea de plantaţii noi, pentru producţie şi pentru completarea de goluri, lipsa capitalului de exploatare pentru aplicarea tehnologiilor moderne, preţurile greu de suportat ale pesticidelor, ale îngrăşămintelor chimice, lucrărilor mecanice, irigaţii etc.
Se poate face ceva, totuşi, pentru stoparea căderii libere a pomiculturii româneşti şi revigorarea acesteia?

Răspunsul este da.

Pomicultura românească va avea din 2014 un program de reconversie şi replantare similar cu cel din viticultură. Pentru a îndeplini acest program este nevoie de o politică naţională adecvată în domeniu, pentru înlăturarea tabloului sumbru redat în această declaraţie politică, şi atingerea până în 2020 a obiectivului – 200.000 ha cu livezi.