Marcu Viorica – Considerente cu privire la despăgubirile pentru pagubele produse de speciile de faună de interes cinegetic
Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă
Doamna Viorica Marcu:
“Considerente cu privire la despăgubirile pentru pagubele produse de speciile de faună de interes cinegetic”
În aceste zile, la Comisia pentru Agricultură a Camerei Deputaţilor se discută despre modificările Legii nr. 406/2007, Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, modificări care au ca obiect asigurarea unei protecţii mai eficiente pentru fauna cinegetică, deci o lege care apără vânatul, care apără animalele sălbatice.
Dar cine apără proprietăţile oamenilor, cine apără culturile şi animale domestice de distrugerile produse de animalele sălbatice, dar mai ales cine îi despăgubeşte pe aceştia?
Este normal ca legiuitorul să creeze un echilibru – o lege care să apere vânatul, o bogăţie de altfel pentru ţara noastră – dar să apere şi fermierii, ţăranii, proprietarii de teren cu suprafeţe mai mari sau mai mici de distrugerile inevitabile pe care le produc exemplarele din specia de faună sălbatică de interes cinegetic.
În acest sens există un act normativ, HG nr. 1679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 406/2007, precum şi obligaţiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice şi proprietarilor de culturi agricole, silvice şi de animale domestice pentru prevenirea pagubelor.
Din păcate, această HG nr. 1.679/2008 nu se raportează la realităţile României, ba mai mult creează cadrul legislativ ca oamenii, proprietarii de terenuri din aproprierea pădurilor să mai fie păgubiţi încă o dată, după ce oricum culturile le-au fost distruse de animalele sălbatice. Spun că mai sunt păgubiţi încă o dată pentru că cei care au curajul să sesizeze distrugerea culturilor la primărie, după ce este parcursă procedura stabilită de HG nr. 1.679/2008, ajung tot în instanţă (drumuri la instanţă, cheltuieli cu avocaţi etc.) şi de regulă pierd, deci mai cheltuiesc nişte bani să îşi caute dreptatea şi sunt iar păgubiţi pentru că oricum culturile le-au fost distruse de animalele sălbatice.
Am în imagine o bătrână de 80 de ani, dintr-un sat de pe Valea Zeletinului, în colegiul pe care îl reprezint, care ducea după ea un cauciuc căruia să îi dea foc noaptea ca să alunge mistreţii, să nu îi distrugă porumbul, pentru că ea cu această cultură îşi creşte câteva păsări şi îşi asigură traiul zilnic. Îmi spunea că a deprins de mică acest obicei de a alunga sălbăticiunile să nu îi distrugă recoltele, dar în ultimii ani este din ce în ce mai greu, pentru că şi peste ea s-au adunat anii, iar animalele sălbatice s-au înmulţit şi pe ea nu o apără nimeni, nici măcar primăria. În această primăvară, primarul din această localitate a semănat de trei ori porumb într-o tarla şi i-au distrus porcii mistreţi cultura, îmi spunea că va renunţa să mai cultive.
Mă gândesc că bătrâna de pe Valea Zeletinului nici nu ştia că, de fapt, dând foc la o roată de tractor pe marginea tarlalei, ea îşi îndeplinea una din obligaţiile stabilite de HG nr. 1.796/2008 – amplasarea mijloacelor de îndepărtare a exemplarelor din speciile de faună de interes cinegetic. În această hotărâre de Guvern sunt stabilite obligaţii pentru proprietarii de culturi şi în teorie lucrurile stau bine, dar animalele sălbatice nu ştiu de teorie şi, în practică, distrug culturile, lăsând oamenii fără producţia din care îşi asigură existenţa. Şi, în teorie, ar trebui să fie despăgubiţi pentru culturile distruse, dar, în practică, nu îi despăgubeşte nimeni, chiar dacă uneori ajung în instanţă şi pierd de regulă pe “lipsă de procedură”.
Doresc să atrag atenţia asupra acestui lucru şi vreau să îmbunătăţim actul normativ mai sus menţionat prin simplificarea modalităţilor de despăgubire pentru fermierul care trăieşte din ce cultivă el pe hectarul lui de pământ. Este necesar să punem la dispoziţia fermierilor drepturi şi modalităţi eficiente şi rapide pentru a nu le îngreuna situaţia, pentru a-i încuraja şi susţine prin mijloace legale necesare pentru a putea nu doar supravieţui, ci chiar pentru a se dezvolta.
Haideţi să fim solidari şi cu această categorie de persoane, de aceea vă rog pe voi, stimaţi colegi, să depunem toată diligenţa şi experienţa pe care o avem în slujba oamenilor care ne-au votat şi care aşteaptă de la noi să le oferim sprijinul.