Avram Constantin – Implozia liberală
Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă
Domnul Constantin Avram:
“Implozia liberală”
La formarea Uniunii Social Liberale în februarie 2011, era greu de crezut, era de neimaginat ceea ce se întâmplă azi cu Partidul Naţional Liberal. Se tot vorbea de guvernare USL până în 2016, se vorbea de armonizarea relaţiilor dintre PSD şi PNL, în filialele judeţene, de formarea unor noi majorităţi în toate consiliile locale din ţară, de atingerea potenţialului electoral maxim cu prilejul alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2014 etc. Dar iată că evoluţia evenimentelor politice, de altfel foarte rapidă, nu numai că nu a confirmat aceste deziderate comune, ci, dimpotrivă, a arătat cât de nesigură, de instabilă la nivel relaţional şi de comunicare poate fi o alianţă politică cu majoritate de 70% în Parlament.
Ce a făcut, ce a dres, cu cine s-a consultat Crin Antonescu, de a reuşit într-un timp record să rupă Alianţa USL, nu ştie mai nimeni de pe scena politică, nici chiar liberalii. S-au convocat forurile de decizie cele mai înalte, s-au expus deciziile în emisiuni TV, pe toate canalele media, s-a trecut la excluderi, la dezertări, la ameninţări asupra deputaţilor şi senatorilor PNL, iar în mentalul public s-a instalat o mare dezamăgire. În unele filiale judeţene unde existau deja tensiuni acumulate, situaţia a devenit explozivă, necesitând medierea conducerii centrale. Liberalii acuzau, nefondat zic eu, acţiunile social democraţilor în ceea ce priveşte pregătirea campaniei pentru prezidenţiale şi nesusţinerea fermă a lui Crin Antonescu la Preşedinţia României. Situaţia s-a deteriorat rapid şi datorită faptului că ambele partide candidau separat la alegerile europarlamentare de pe 25 mai 2014, şi a culminat cu ruperea USL. Deşi Victor Ponta a lansat numeroase apeluri la refacerea USL-ului, susţinând un liberal la preşedinţia Senatului, acestea au rămas fără răspuns din partea liberalilor. Oricum, în foarte multe filiale judeţene colaborarea devenise aproape imposibilă, din cauza lăcomiei conducerilor judeţene a liberalilor privind aplicarea protocoalelor la nivel judeţean, aşa că actuala situaţie din interiorul PNL devenea tot mai limpede.
Într-un interval de timp demn de toate recordurile în politică, Crin Antonescu s-a răzgândit, a renunţat prin demisie la preşedinţia PNL, dar şi la candidatura pe care o pregătea de foarte mulţi ani. De ce a făcut toate aceste gesturi e foarte greu de înţeles în actualul context politic în care, iată, se va alia cu cei de la PDL, pe care până mai ieri îi desfiinţa politic cu toate ocaziile. Vorba lui nenea Iancu: “…pupat piaţa Endependenţi…” şi lucrurile au luat o altă întorsătură. Tensiunea în PNL a devenit fără margini, atunci când Antonescu, încă preşedinte al PNL, a anunţat trecerea partidului în grupul PPE al Parlamentului European şi abandonarea grupului ALDE, tocmai pentru a marca eforturile în acest sens ale lui Sorin Frunzăverde, Mihai Stănişoară şi alţii. Nici nu bănuim noi ce tensiuni interne sunt în PNL, ce grupuri de deputaţi sau senatori susţin cu adevărat această mişcare politică, pentru că la votul din Delegaţia Permanentă s-a înregistrat o majoritate covârşitoare neconformă cu realitatea, cred eu. S-a apelat la soluţia Klaus Iohannis, care să salveze situaţia din interiorul partidului, dar se pare că soluţia nu rezolvă toate problemele rezultate din ieşirea de la guvernare, şi polarizează viaţa politică internă în PNL, câtă vreme PDL, noul aliat al liberalilor, are rezerve cu candidatura la preşedinţie a lui Klaus Iohannis. Rezerve uriaşe asupra alianţei cu PDL şi trecerea în grupul PPE al Parlamentului European au şi lideri de opinie precum Ioan Ghişe, Radu Stroe, Călin Popescu Tăriceanu şi foarte mulţi alţii, aşa că la apropiatul Congres al PNL ne putem aştepta la ruperea partidului în mai multe facţiuni politice, situaţie în care Partidul Naţional Liberal se întoarce cu 20 de ani în urmă, când pe scena politică activau vreo 5-6 partide de sorginte liberală. Se pare că sunt create condiţiile pentru o implozie liberală… dar e mare păcat!