Marcu Viorica – Considerente cu privire la despăgubirile pentru pagubele produse de speciile de faună de interes cinegetic

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Doamna Viorica Marcu:

“Considerente cu privire la despăgubirile pentru pagubele produse de speciile de faună de interes cinegetic”

În judeţul Bacău, în zone aflate la poalele pădurilor, culturile sunt distruse de animalele sălbatice (în speţă, porci mistreţi) care trăiesc în pădurile parte aflate în concesiune, parte private. În perioadele de iarnă, animalele sălbatice sunt hrănite de către cei responsabili, dar după perioada deschisă sezonului de vânătoare, animalele, în căutarea hranei, ajung să distrugă gospodăriile şi recoltele sătenilor. Sunt cazuri care se întâmplă frecvent în comunele Motoşeni, Glăvăneşti, Podu Turcului şi Răchitoasa din judeţul Bacău. Şi nu e vorba numai de cazuri izolate, anual aceste lucruri se întâmplă în sate întregi.

Potrivit Legii nr. 406/2007, actualizată prin OUG 102/2010, despăgubirile pentru pagubele produse de către unele exemplare din speciile de faună de interes cinegetic din anexa 1 se suportă de gestionarul faunei cinegetice de pe cuprinsul fondurilor cinegetice în cauză, dacă acesta nu şi-a îndeplinit obligaţiile pentru prevenirea pagubei, în cazul pagubelor produse în fondurile cinegetice şi în intravilan. Pentru pagubele produse în ariile naturale protejate, neincluse în fonduri cinegetice sau în care vânătoarea nu este permisă, despăgubirile sunt suportate de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului. Atunci când şi gestionarul şi proprietarii de culturi agricole, silvice şi de animale domestice şi-au îndeplinit toate obligaţiile pentru prevenirea pagubelor, despăgubirile se suportă de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.

Deşi proprietarii şi deţinătorii de terenuri cu orice titlu, precum şi executanţii de lucrări de orice natură pe terenurile din fondurile de vânătoare sunt obligaţi să ia măsurile prevăzute de lege pentru protecţia faunei cinegetice şi a mediului, deşi în legea descrisă mai sus se oferă despăgubiri pentru pagubele produse, situaţia în practică nu este chiar atât de clară.

Păgubitul trebuie să treacă prin multe proceduri şi să întocmească o multitudine de acte, trebuie să aştepte să vină experţii să evalueze pagubele, iar despăgubirile primesc rezolvare, în cazul în care se întâmplă acest lucru, după o perioadă de timp destul de îndelungată. Vorbim însă despre oamenii de la ţară a căror producţie proprie le asigură traiul de zi cu zi, ale căror locuinţe sunt distruse de către aceste animale, oameni care poate nici nu se deplasează în afara satului sau a comunei unde locuiesc, iar procedurile menţionate, pe lângă faptul că presupun cheltuieli pe care aceşti oameni nu şi le pot permite în cele mai multe cazuri, vin şi cu foarte mare întârziere.

Este necesar ca animalele sălbatice să atace oamenii sau chiar să omoare pe cineva pentru ca să poată fi posibilă întocmirea unei modalităţi mai directe şi mai rapide prin care cei păgubiţi de către exemplarele speciilor de faună de interes cinegetic să poată primi despăgubiri?