Lovitură de Teatru: Theaterstock, un festival internațional organizat cu metehne locale

Proiectul de hotărâre privind alocarea sumei de 1.5 milioane lei de la Consiliul Local Bacău pentru organizarea Festivalului Theaterstock nu a fost adoptat în ședința ordinară de astăzi, punând astfel sub semnul întrebării organizarea evenimentului. Consilierii UNPR, dar și doi dintre aleșii PNL, s-au abținut de la vot, astfel că majoritatea de 11 consilieri nu a mai fost atinsă, întrucât doar 15 reprezentanți ai cetățenilor au fost astăzi prezenți la lucru. Principalul motiv invocat (pe bună dreptate) de Ghiorghe Huluță (consilier UNPR) este acela că proiectul de hotărâre propune cheltuirea unei sume mari de bani într-un mod netransparent. În articolul de mai jos, am detaliat motivele pentru care cred că ideea frumoasă a unui festival al artelor a fost îmbrăcată în culorile opace ale administrației locale băcăuane. 

Bacăul este un oraș care adesea dă mari semne de amorțeală și înțepenire undeva în trecut. Criticăm constant aleșii din Consiliul Local pentru că nu fac mai nimic pentru a pune lucrurile în mișcare și a mobiliza puținele resurse de calitate rămase aici. Ce facem însă atunci când ideile frumoase, care promovează cultura și au potențial de a pune orașul nostru într-o lumină favorabilă sunt promovate în spațiul politico-administrativ în același mod suspect și netransparent prin care sunt dați banii cluburilor de fotbal sau cultelor ori sunt acoperite pierderile instituțiilor gestionate prost de administrația locală? Oare scopul scuză mijloacele atunci când vine vorba de cultură, spre deosebire de celelalte domenii mai sus amintite?

Cred că răspunsul este un categoric NU. A aduce cultura pe străzile din Bacău, a aduce sute de artiști din întreaga lume să joace pe străzile neasfaltate ale unui oraș de provincie din România pare (sau chiar este) un scop nobil, însă dacă nu cădem de acord că avem nevoie de transparență în folosirea banului public înseamnă că nu am înțeles nimic din ce înseamnă democrația.

Am analizat proiectul de hotărâre propus de consilierii liberali și de doamna Anca Sigartău, directoarea Teatrului Bacovia, și am constatat cu surprindere că, deși provine dintr-un mediu profesional ce nu poate fi pus la îndoială, aceasta s-a adaptat rapid la modul în care se face administrație în orașul nostru. Iar acest mod nu-i face deloc cinste, pentru că bugetul pe care l-a propus cetățenilor băcăuani este prost întocmit, nerealist și amatoricesc.

De ce spun acest lucru? În primul rând, pentru a asigura succesul unui proiect nu soliciți modificări bugetare cu trei zile înainte de începerea primei activități. Ori, în ședința de astăzi a fost solicitată creșterea finanțării publice de la 1.5 la 1.8 milioane de lei. Este lesne de înțeles că un proiect bun necesită o organizare temenică cu câteva luni înainte pentru pregătire, promovare, acoperirea riscurilor, desfășurarea activităților și așa mai departe. Oricine a lucrat vreodată cu proiecte, fie ele europene sau finanțate de autorități locale, ar trebui să știe că un buget bine întocmit, care vrea să transmită încredere și transparență, este bine detaliat, pe produse sau activități. Ori, după cum putem vedea din devizul estimativ al cheltuielilor semnat de directorul teatrului, sumele cu multe zerouri au fost aruncate fără a detalia exact pe ce vor fi cheltuiți banii. Prestări servicii, 300.000. Ce fel de servicii, când sunt prestate, cum? Tipărituri – facem pliante, broșuri, cărți – câte bucăți, cât costă, unde le facem…Nu au și cetățenii dreptul să știe pe ce se va duce fiecare ban în parte?

Chiar dacă Anca Sigartău pare a se fi acomodat rapid cu stilul de administrație băcăuan, totuși cred că i-au scăpat multe aspecte ale vieții cotidiene băcăuane. Publicul nostru nu este unul mort după cultură, sălile la teatru sau ateneu fiind, de regulă, mai mult goale. Ori, a nu lua în calcul varianta ca elevii, studenții și pensionarii să beneficieze de gratuitate sau măcar de reducerea asigurată prin lege de 75% este o gravă eroare ce nu încurajează deloc participarea la evenimente. A aduce drept argument prețul de 200 de lei plătit de un bucureștean pentru o piesă arată că realitatea locală nu a fost prea bine înțeleasă de doamna Sigartău. Sigur că, într-o comunitate dezvoltată, frumosul și arta costă, dar până a atinge acel nivel trebuie mai întâi să înfiripăm (pe gratis) arta în mentalul băcăuanilor.

Nu în ultimul rând, am sesizat un posibil conflict de interese ce o privește pe directoarea teatrului, cea care a declarat că urmează să joace în mai multe piese din cadrul festivalului și să fie remunerată pentru acest lucru. Este oare posibil ca aceeași persoană să avizeze favorabil un proiect de hotărâre prin care afirmă că ulterior tot ea va primi o remunerație pentru munca depusă?

Nu cred că pe termen lung este o strategie sănătoasă să facem compromisuri în ceea ce privește cheltuirea banilor publici. Am văzut deja cum, ocolind legea, Primăria a finanțat prin Legea nr. 350/2005 cultele, echipele de fotbal și multe asociații de casă ale aleșilor, sifonând bani cu care se puteau face multe pentru comunitatea locală. Chiar dacă suntem învățați cu administrația practicată de Stavarache, Tescaru, Ababei & Co, avem așteptări mai mari de la oamenii de cultură care vin în Bacău după ce au reușit să facă o carieră în București.