Jos Pălăria… pentru Festivalul Theaterstock – creator de controverse și stimulator de interes pentru cultură

Pe parcursul a 16 zile din luna august, băcăuanii s-au bucurat de cel mai important festival cultural al Moldovei –Theaterstock, care printre entuziasm, emoție, a stârnit și multe controverse. Festivalul conceput pe zece secţiuni a oferit o varietate de producţii care satisfac până şi cele mai ciudate gusturi în materie de artă. Dintr-un oraş nostalgic după trecutul său industrial, flămând după vechile atribuţii de mare importanţă regională, timp de două săptămâni această zonă s-a transformat într-o comunitate molipsită de cultură. Experimentul de a trece de la manele, la muzică de orchestră a fost reuşit. Uşor, uşor publicul băcăuan a mai descoperit că în afară de Delia, Velea şi Inna există şi alte opţiuni, care spre marea noastră mirare sunt solicitate în afară. Sălile pe scenele cărora au jucat trupe de teatru din toată ţara cât şi de peste hotare, au fost pline, demonstrând că băcăuanii au avut nevoie de aceste momente unice, de trăiri intense care au evoluat pe parcursul unui spectacol. Am fost surprinsă să observ cum seri la rând oraşul prinde viaţă. Îmi amintesc de prima mea venire în Bacău când nu vedeam decât câte un moş zgribulit pe stradă în acele zile înnourate şi compar cu cele şaisprezece seri de august în care o mulţime de orăşeni se plimbau zâmbitori, relaxaţi şi bine-dispuşi prin centrul oraşului, realizând că transformarea este aproape una mistică.

Pe lângă oameni care au fost surprinşi de această atmosferă, sunt şi alţii, de cealaltă parte a baricadei. Una din problemele pe care a avut-o Festivalul este lipsa de punctualitate. Acest lucru s-a văzut mai ales în cadrul secţiunilor RythmiCity şi Street Art Performance când spectacolele trebuiau să înceapă pe la 21.30 şi respectiv 23.30, dar începeau cu jumătate de oră mai târziu, dând peste cap liniştea locatarilor, cât şi programul multor orăşeni care a doua zi dimineaţa trebuiau să plece la serviciu. O altă problemă a fost anularea mai multor spectacole. Aceste schimbări care au intervenit în program au fost anunţate pe ultima sută de metri, dezamăgind o parte din publicul consumator de cultură. Majoritatea anulărilor au fost justificate prin simplul fapt că au intervenit probleme de ordin tehnic, ceea ce i-a făcut pe numeroşi băcăuani să se întrebe cum a fost cheltuită suma de 1,8 milioane de lei, alocată de Consiliul Local Bacău, (sau cele 3,2 milioane în total) suspicioşi fiind de lipsa de transparenţă. Cireaşa de pe tort a fost anularea concertului de pe 13 august al trupei basarabene „ Zdob şi Zdub”. Organizatorii de la Teatrul „Bacovia” au menţionat că “anularea concertului este cauzată de o nesincronizare a programului de zbor aerian Moscova – Chişinău – România”, când pe pagina lor oficială nu găsim nicio referinţă cu privire la concertul pe care trebuiau să-l susţină joi.

În rândul actorilor la un festival de mare amploare, aflat la prima ediţie, există, de asemenea, opinii diferite. Regizoarea Leta Popescu s-a revoltat pe blogul său, afirmând că trupa “Reactor”, cât şi alte trupe de la secţiunea “Independent” au fost prost tratate de către organizatori. De o altă părere este însă actriţa şi scenarista Lia Bugnar care a postat pe facebook un articol în care povestea despre experienţele frumoase avute la Bacău, despre bunul-simţ al organizatorilor, cât şi despre sălile arhipline ale teatrelor.

În acest proiect uriaş echipele de voluntari au fost o resursă valoroasă. Unii voluntari mi-au spus că numărul lor a fost de 120, alţii că numărul a ajuns la 300. Care e numărul exact al voluntarilor nu ştiu, dar cert este că îi puteai vedea pretutindeni în tricouri negre, având badge-ul la gât. În privinţa acestora, la secţiunea “Bacăul vorbeşte” a cotidianului “Deşteptarea”, un cetăţean afirma că adesea nu erau băgaţi în seamă: fie că nu li se dădeau sarcini concrete, fie că nu au fost serviţi nici măcar cu un pahar de apă şi un covrig de 50 de bani, făcând o paralelă între bogaţii care stăteau la masă şi iobagii cărora le reveneau firmiturile. Că tot fac voluntariat, am fost curioasă să aflu părerea despre acest festival de la voluntarii implicaţi.  Astfel, vorbind cu  Macovei Alexandru Dan, acesta a afirmat: “Să iau parte la Theaterstock pe post de voluntar a fost o decizie foarte ușoară. Când am aflat de festival, am fost foarte încântat că un eveniment de o asemenea amploare va avea loc în Bacău,  un oraș mort din punct de vedere cultural. Oportunitatea a apărut atunci când am fost contactat de Bogdan Buzdugan, actor al Teatrului Bacovia și coordonatorul voluntarilor, care m-a întrebat dacă vreau sa fiu ajutorul său pe timpul festivalului. Bogdan m-a numit coordonator adjunct, ceea ce însemna să fiu constant la curent cu numărul de voluntari înscriși, să am grijă de pagina voluntarilor de pe Facebook,  să îi împart pe grupe, să stau lipit de telefon,  să împart materialele, etc. Cel mai mult efort depus de mine și de voluntari a fost  în promovare,  iar prin asta mă refer, în principal, la afișaj. Au fost câteva sute de afișe de dimensiuni foarte mari care se lipeau greu din cauza mărimi. Să nu mai spun de curățarea scenelor după spectacole, asamblarea/dezasamblarea lor,  ajutorul oferit trupelor, etc.” Din această experienţă Alexandru a învăţat “ce înseamnă să  muncești într-o echipa, cum să abordezi oameni de toate felurile, cât de prețioasă este o atmosferă plăcută atunci când muncești cu alți oameni, şi că ” încă mai este speranță pentru orașul ăsta și, în principal, că oamenii sunt încă frumoși. De asemenea, am învăţat cum să gătești din făină, zahăr și aracet un adeziv mult mai rezistent.” Nu am ezitat să-l întreb cum a fost tratat de către organizatori.  Iată ce mi-a răspuns Alexandru: “Exista 2 tipuri de voluntari:  Cei care muncesc cot la cot cu toată lumea, râd cu toată lumea și ajung noaptea târziu acasă rupți de oboseală, iar apoi mai sunt cei care nu fac mai nimic, merg doar la spectacole şi se plâng din orice. La un moment dat le-am luat badge-urile din cauza lipsei de respect. În afară de primele două  zile în care nu am primit mâncare, dar am avut apă cât am vrut, am avut în fiecare zi fonduri pentru masă. Astfel, am avut în fiecare zi mâncare, fructe, covrigei, pufuleți și apă.” Despre public, Alexandru a spus că a fost foarte receptiv, excepţie făcând în mare parte pensionarii şi şoferii, primii plângâdu-se din cauza gălăgiei, ceilalţi pentru că strada centrală a fost blocată, în timp ce altele nu erau disponibile pentru că se aflau în lucrări de reparaţii. Cu toate că acest Festival a avut un succes, tânărul recunoaşte că au exista şi multe probleme de organizare. Alexandra Ghinga şi Claudia Cosa, două voluntare în cadrul acestui festival, au mărturisit, de asemenea, că voluntarii au promovat mult evenimentul. În urma acestei experienţe, Alexandra spune că a învăţat să fie mai sociabilă, “şi-am învăţat să sincronizez coloana sonoră a unei piese exact în momentul potrivit al unui act.” Întrebând-o cum a fost tratată de către echipa aflată în managementul de vârf, Alexandra mi-a oferit aceleaşi informaţii. Ceea ce a avut de obiectat a fost curăţenia din oraş de care autorităţile trebuie să ţină cont pentru că la acest eveniment ne vin totuşi musafiri.

Despre cum au fost trataţi voluntarii, Andreea Ciobanu, o altă voluntară,  a afirmat :” A fi voluntar înseamnă să te dedici unui lucru fără a aştepta ceva în schimb. Nu tot ce se spune şi se scrie este în totalitate adevărat. Într-adevăr, timp de 16 zile nu am avut mâncare “diferenţiată”( apă plată, pizza, fructe, pufuleţi şi covrigi), dar pentru noi era destul.  Noi nu am fost voluntari ca să mâncăm pe gratis, ci ca să ajutăm. Şi de fiecare dată când actorii din staff ne vedeau, ne mulţumeau şi ne felicitau pentru munca depusă, ceea ce era o mulţumire imensă pentru noi.” Prin acest proiect am învăţat că viaţa de actor este la fel de frumoasă şi palpitantă, pe cât este de grea, dar satisfacţia pe care aceştea o primesc, este uimitoare.  Este un sentiment uluitor să vezi că după reprezentaţia ta, o sală plină de oameni se ridică în picioare şi nu se mai opreşte din admiraţie pentru munca pe care o faci. Dar cu toate acestea, actorii formidabili pe care îi vedem pe marile scene şi totodată pe micile ecrane sunt oameni la fel ca noi: simpli, frumoşi şi omenoşi.”

“Da, au fost nereguli, mai ales pentru că este prima ediţie şi este normal să se întâmple astfel, însă ţin să menţionez că neregulile pe care le-am sesizat, au fost legate de voluntarii care au venit doar pentru mâncarea gratuită sau pentru diploma de final.”

Că au existat sau nu acţiuni neortodoxe în spatele culiselor, timpul le va scoate la iveală. Minciuna e ca uleiul, întotdeauna iese la suprafaţă. Acum nu pot decât să spun Jos Pălăria pentru…pentru organizatori, coordonatori şi pentru voluntarii care timp de 16 zile au transformat oraşul într-un focar de cultură. În aceste zile am văzut că există oameni care pot face schimbări şi că există schimbări care pot fi făcute.