Iancu Iulian – Prezentarea şi dezbaterea moţiunii simple iniţiate de 51 de deputaţi, intitulată: “Sectorul energetic, ruinat de mafia PSD-istă”
Domnul Iulian Iancu:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Stimaţi colegi,
Ascultându-i pe antevorbitori, eu îmi propusesem să vă mulţumesc că aţi adus în discuţie tema care este considerată cea mai importantă temă de către Consiliul European, considerată strategică, o temă care vizează trei mari provocări: securitatea, schimbările climatice şi inegalitatea socială.
Ascultându-vă, însă, îmi dau seama că nu degeaba spune poporul român că cele două lucruri despre care le place cel mai mult oamenilor să vorbească sunt: păcatele celorlalţi şi biruinţele proprii. Eu am sperat că astăzi, în faţa unei teme atât de importante, nu vom mai avea acelaşi tip de dezbatere scolastic în care ne jucăm de-a Parlamentul şi în care opoziţia introduce o moţiune ca să atace puterea pentru că, nu-i aşa, statistic ne mai înregistrăm cu o moţiune în lupta noastră politică. În fapt, evităm cele mai importante teme pe care ar trebui să le avem foarte transparent puse pe masă şi discutate din toate punctele de vedere ale spectrului politic din România.
De ce? Pentru că, aşa cum vă spuneam, noi vorbim, pe de o parte, de cea mai mare provocare, care este securitatea. Cred că ceea ce se întâmplă acum în Crimeea şi afirmaţiile făcute deja de Rusia privind sistarea alimentării cu gaze naturale către Ucraina – cred că readuce în memoria tuturor momentul 2006 în care Uniunea Europeană s-a văzut obligată să aprobe o directivă prin care impunea dezvoltarea capacităţilor de înmagazinare subterană.
Stimaţi colegi,
Dacă este să criticăm, doar să criticăm, să introducem o moţiune în care doar criticăm, atunci să ştiţi că nu a fost bine ales domeniul. Pentru că din 2005 până astăzi sau, dacă e să facem analiza sectorial, până în 2012, deciziile luate asupra sectorului energetic au fost catastrofale. Şi am să vă aduc doar câteva exemple, încercând să readuc tema acolo unde este cazul, adică pentru analiza cea mai corectă pe care ar trebui s-o avem şi avem responsabilitatea s-o avem. Respectiv, în 2005, aveaţi 3 miliarde de metri cubi stocare, înmagazinare subterană. Programul – 6 miliarde de metri cubi. Ce s-a făcut? Niciun metru cub în plus, nici măcar un metru cub! Adică, pe ce zonă? Pe zona de siguranţă naţională în momentul în care ruşii acum spun “nu vă mai dăm gaze”, Preşedintele României spune: “Nu este nicio problemă pentru că 2,5 miliarde de metri cubi le putem acoperi”. Iar eu vin şi vă-ntreb: dacă aţi fi dus la bun sfârşit programul de înmagazinare subterană, astăzi aveam cele trei miliarde de metri cubi depozit şi am fi putut acoperi din propria producţie pe timpul verii necesarul de gaze pe care îl vom avea iarna. Nu avem. Cu alte cuvinte, suntem descoperiţi.
În schimb, ce s-a întâmplat? A crescut preţul gazelor naturale de la 45 de lei pe MWh la 145 de lei pe MWh în acel interval de timp. Adică, în echivalent de la 100 de euro la 300 de euro. A crescut preţul energiei electrice de la 380 de lei la 620 de lei. A crescut preţul pe zona de transport, pe zona de distribuţie gaze naturale prin reprezentanţii din Autoritatea Naţională de Reglementare puşi exclusiv politic şi dirijaţi politic în acel interval de timp, oameni care, pe de o parte, au majorat nejustificat tarifele, pe de altă parte, au amânat la plată plăţile ce li se cuveneau prestatorilor, respectiv operatorilor, şi astăzi sunt restanţe de 400 de milioane de euro.
Care este cererea pe care o face astăzi distribuitorul de gaze din România? Vrea o creştere de 75%. 75%, în condiţiile în care există un program de liberalizare care presupune încă 38% creştere în următorul interval de timp. Unde s-au dus aceste decizii? S-au dus direct în ineficienţa sistemului energetic. Ştiţi unde a ajuns ineficienţa sistemului energetic? 28% este pierdere în sistemul energetic de la producere până la furnizarea la consumatorul final, 4,2 miliarde de euro. Numai 50% dacă am fi economisit şi am fi avut cu 2,1 miliarde de euro, am fi dus la bun sfârşit capacităţile de producţie de energie şi alimentare cu apă caldă şi căldură din toată România.
Ce-aţi făcut în domeniul alimentării cu apă caldă şi căldură? Am să vă spun. Odată ce aţi ajuns la putere, în 2005, aţi emis o ordonanţă, Ordonanţa nr.184, care spune aşa: “Subvenţie pentru cei care montează centrale termice de apartament.” Adică, aţi dat 15 milioane de lei vechi fără nicio condiţie privind eficienţa, privind reducerea consumului de gaze naturale. Au apărut firme care şi-au făcut hale la graniţa României şi au montat acolo arzător şi carcase, şi au invadat piaţa. Cifra de afaceri a fost de 220 de milioane de euro.
Ce s-a întâmplat în fapt? 17 oraşe şi-au pierdut sistemele de alimentare cu apă căldură şi căldură în sistem centralizat.17 oraşe din România, datorită acelei greşeli! În condiţiile în care aveaţi un program pus la punct cu Banca Mondială care avea rezervate pentru România 3,6 miliarde de dolari care erau destinaţi modernizării şi introducerii cogenerării de înaltă eficienţă. După cât timp s-a introdus o hotărâre de guvern pentru cogenerare? Ea a fost emisă în 2004 şi după patru ani de zile am avut o hotărâre de guvern care să promoveze cogenerarea. În ce condiţii? În condiţiile în care practic împărţeau în mod eronat costurile pe căldură cu cele de electricitate, drept pentru care nu avem nici astăzi, cogenerare în oraşele României, şi trebuie acum împreună să punem în discuţie aceste teme.
Care sunt temele de fapt pe care ar trebui să le avem în discuţie cu toţii astăzi: 1. Ne trebuie această strategie energetică despre care vorbim. Este obligatorie, dar de ce este atât de importantă acum? Pentru că Europa însăşi spune “Trebuie să redefinim toate politicile energetice.” Începând din 22 ianuarie s-a pus pe agenda publică a Europei redefinirea politicilor energetice. De ce? Şi-a dat seama Europa că a pierdut un deceniu când a pus ţinte foarte ridicate, 20, 20, 20, nu pot fi atinse. Şi în aceste condiţii au spus că trebuie să redefinim aceste politici şi să ne propunem alte ţinte. De ce? Pentru că ne-am lovit propria industrie, propria economie a pierdut din competitivitate. 9% s-a prăbuşit anul trecut exportul Uniunii Europene. Şi, dintr-o dată, se redefinesc priorităţile şi competitivitatea intră pe primul loc în plan european. Şi atunci, nouă ce ne-ar trebui? Nouă, care suntem în aceste discuţii în fiecare zi implicaţi şi avem pe masă Legea privind transpunerea Directivei privind eficienţa energetică. Nu vin colegii, din păcate, avem această dezbatere, am făcut dezbateri la Sala Drepturilor Omului, v-am invitat pe toţi. Vin 5-6 colegi din tot Parlamentul.
Am pus în discuţie piaţa pentru Intraday – Platforma de tranzacţionare a energiei. Singurul preţ care a scăzut a fost preţul la producător şi ştiţi de ce? Din cauza faptului că promovând Legea nr.123 şi obligând tranzacţionarea pe platformă şi numai pe platformă, şi decizia a luat-o Parlamentul României, a scăzut preţul la producător, de la 154 la 141, în rest, toate celelalte preţuri au crescut.
Deci, acesta este tipul de abordare, stimaţi colegi, pe care noi trebuie să-l avem. Aţi pus în discuţie Legea privind sursele regenerabile de energie şi în zilele anterioare a fost o dezbatere aproape isterică, dacă să fie 11,6% cota sau 15%, cât spuneaţi dumneavoastră.
Am să vă dau o veste foarte proastă, că aţi adus în discuţie Legea nr.220. Legea nr.220, în 2008, a stabilit cote, iar cota pentru anul acesta ştiţi cât era? 10%. Adică, nu 11,6, nici 15, cât cereau ceilalţi. Sub ambele cote. Şi, mai mult, am avut acolo, 0,5 certificate la eolian, 2 certificate la solar. Ce-aţi făcut dumneavoastră, PDL-ul, şi nimeni altcineva, în momentul în care aţi ajuns la putere? Aţi făcut următorul lucru prin câţiva reprezentanţi care nici măcar nu mai sunt în sală, nu-i mai vedem printre noi, dar răul l-au produs. Atunci au venit şi au spus: “Nu, domnule, desfiinţăm…”, în 2010 a fost discuţia, “…desfiinţăm cotele şi mărim numărul de certificate”. Şi v-aţi dus la 6 certificate la fotovoltaic, 4 certificate la eolian, 3 certificate pe hidroenergie. Normal că acel număr de certificate s-a dus acum într-un preţ foarte ridicat la consumatorul final. În ce condiţii? În condiţiile în care vin din urmă toate aceste restanţe la plată, vin aceste tarife care au fost crescute nejustificat. Nu a interesat pe nimeni şi încă nu este acest lucru o temă de dezbatere. Au fost omorâte toate firmele pe orizontala energetică din România. Toată orizontala de prestări servicii construcţii-montaj sunt omorâte. De ce? Pentru că marii operatori îşi dau lor, prin puii lor, prin companiile pe care şi le-au creat îşi atribuie în mod direct pe lângă Legea achiziţiilor publice toate serviciile. Şi am omorât orice este expertiză în această ţară.
Acesta este tipul de dezbatere la care eu vă invit, stimaţi colegi. Nu putem să spunem: de vină este celălalt, eu n-am nicio vină, profit de faptul că sunt în opoziţie şi dă bine că doar arăt păcatele celuilalt.
Eu vă spun că dacă ar fi să iau definiţia energiei aşa cum este ea cunoscută, energia este egală cu puterea ori timpul. În timp, puterea şi-a bătut joc de energie şi numirile făcute în vârful companiilor din domeniul energetic, oameni care nici măcar n-au stins becul vreodată în viaţa lor în sistemul energetic, n-au făcut altceva decât să aducă prejudicii şi să ducă în pragul prăpastiei cel mai important domeniu de activitate din România.
Cu alte cuvinte, stimaţi colegi, haideţi să folosim şi să valorificăm această dezbatere. Pe masa comisiilor din interiorul Parlamentului există Legea pentru eficienţă energetică, Legea pentru energie termică, Legea privind cogenerarea, modificarea lui 123 în conformitate cu Directiva Europeană. Toate sunt acel prilej ca dumneavoastră… observaţiile pe care le aveţi astăzi să le regăsiţi într-un cadru legislativ şi să eliminăm pentru totdeauna acest tip de practici pe care astăzi îl vedem la ceilalţi, dar ieri, când eram noi şi duceam aceste lucruri, am avut responsabilitatea acestor lucruri, ne-am făcut că nu vedem.
Cu alte cuvinte, stimaţi colegi, eu văd în această instituţie instituţia care e aşezată, aşa, pe vârful muntelui şi care are lumina ca într-un sfeşnic, şi la care se raportează toată ţara, şi de la care aşteaptă soluţii. De aceea, aş vrea să valorificăm foarte bine acest prilej, dar în sensul eficienţei acţiunilor noastre, nu doar politicianist şi exploatare în sensul celui care vorbeşte cel mai bine.
Am să închei în a vă spune că: Dumnezeu nu crede cuvintelor, ci crede inimii.
Vă mulţumesc. (Aplauze.)
…………………………………………
Domnul Iulian Iancu:
Vă mulţumesc foarte mult.
Eu am ţinut să revin, pentru că am solicitat să avem alt tip de dezbatere decât replică şi drept la replică. Aş vrea, însă, să dau o replică punctuală la Legea nr.220. Domnul ministru Bode spunea că da, eram preşedintele comisiei când, în 2010, PDL-ul a modificat legea şi a adus, iată, prejudicii atât de mari consumatorului din România. Da, dar să nu uităm că nu au stat de vorbă, s-au izolat într-o cameră la etajul 2, am vrut să merg să le aduc argumente şi să le spun cât de mult rău pot face prin creşterea numărului de certificate, pentru că va deveni nesuportabil, nu au vrut, au spus că este o discuţie politică şi este decizia lor şi le aparţine şi prin vot, printr-o ghilotină a votului, au impus acea lege. Efectele le vedem astăzi. Astăzi, în loc să înţelegem că am greşit, nu facem altceva decât să ridicăm, în mod artificial, pe o temă care nu poate fi susţinută, acest subiect.
Ce este, însă, cel mai grav, stimaţi colegi? Vreau să vă dau două cifre. Unde s-au dus aceste decizii distructive la adresa sistemului energetic? Ele s-au dus direct în doi piloni ai economiei şi ai societăţii româneşti; unul este Sănătatea, celălalt este Educaţia. Lipsa de finanţare, încărcarea costurilor în cele două domenii se duc direct într-un fenomen care nu mai poate fi gestionat. Şi am să vă dau două cifre: spitalele din România, astăzi, plătesc 60% din costurile lor, sunt costuri cu utilităţile – energie electrică, apă caldă, gaze naturale. Ce se întâmplă în fapt? Suntem pe primul loc în Europa la bolnavii de TBC. Mor patru oameni pe zi, bolnavi de TBC.
De asemenea, avem opt sinucideri pe zi în România, stimaţi colegi. De ce, oare, avem sinucideri? Pentru că am obligat, destrămând tot, toată orizontala industriei şi sistemului energetic, devenind nesuportabil preţul energiei, au plecat oamenii unde au văzut cu ochii, iar în spatele lor sunt traume, se sinucid copii, se sinucid bătrâni. România nu a fost niciodată în statistica sinuciderilor şi mai ales la omul bătrân de la ţară. Aceasta este situaţia reală.
…………………………………………
Domnul Iulian Iancu:
Şi aş vrea doar atât să adaug: cine atacă cel mai tare, acela nu va avea niciodată de câştigat; cine aruncă praf în faţa vântului, s-ar putea să i-l întoarcă vântul drept în ochi. (Aplauze.)