Deputatul Viorica Marcu: declaraţie politică intitulată “Fii tu însuţi schimbarea pe care vrei să o vezi în lume”

Bună dimineaţa!

Declaraţia mea politică o susţin sub mottoul “Fii tu însuţi schimbarea pe care vrei să o vezi în lume”.

De data aceasta nu doar revolta, de data aceasta nu este suficient să fim doar revoltaţi. De data aceasta e nevoie să facem ceva, noi, toţi, să luăm atitudine, să producem schimbare, schimbarea adevărată, profundă, şi nu doar a unora corupţi cu alţii vocali şi în esenţă, la fel.

Schimbarea aceasta va necesita să lăsăm ipocrizia, comoditatea, politica făcută la televizor şi să devenim cetăţeni adevăraţi, cetăţeni care ştiu să lupte pentru drepturile lor, cetăţeni care apără principii şi care nu reacţionează doar sporadic, ci de fiecare dată când abuzul şi corupţia puterii se manifestă. Trebuie ca ceea ce facem în acest moment să ducă la schimbare, schimbarea întregii societăţi, din una coruptă în una normală. Ce trebuie să se schimbe? Trebuie să se schimbe fiecare dintre noi, trebuie să se schimbe clasa politică, mai ales modul de a face politică, trebuie să se schimbe mass-media, schimbarea noastră, a tuturor, a societăţii în întregul ei, o schimbare de atitudine, de mentalitate. Pentru că, vedeţi, corupţia înseamnă că cineva ia şi cineva dă. Societatea noastră e bolnavă, pentru că modelele oferite sunt de parvenire pe orice cale şi cât mai repede. De mici, copiii noştri văd modele false, valori care nu mai contează. De mici, copiii noştri sunt sub presiunea că trebuie să devină cineva, că trebuie să aibă relaţii. În malaxorul acesta, al parvenirii, au intrat mentalitatea şi acţiunile noastre, iar vârful aisbergului sunt politicienii noştri. Dar să nu ne amăgim, corupţia este la toate nivelurile, pentru că există mentalitatea şpăgii la români. Dacă vom decide că avem 600 de vinovaţi, din care unii chiar sunt vinovaţi şi că trebuie doar ei schimbaţi, eşecul este garantat.

În ’89, am făcut o revoluţie pentru a înlătura comunismul, acum trebuie să luptăm în continuare să înlăturăm rămăşiţele comuniste şi securiste ale fostului regim, să instalăm cu adevărat democraţia.

Şi mai trebuie să înţelegem noi ceva – relaţia corectă între drepturi şi obligaţii.

Dacă omul politic spune că are dreptul la indemnizaţie specială, trebuie să continue cu “are obligaţia” de a face toate eforturile pentru ca şi cetăţeanul de rând să aibă o viaţă decentă.

Cetăţeanul, dacă spune că are dreptul să fie liber, trebuie să continue că “are obligaţia” să lupte permanent pentru acest drept.

Schimbarea clasei politice şi mai ales modul de a face politică după un principiu simplu: politicianul este în slujba cetăţeanului şi a statului, şi nu cetăţeanul în slujba politicianului. Dar pentru aceasta e nevoie să avem grijă să nu mai alegem să ne conducă oameni care sunt “mari” şi cineva doar pentru că partidul i-a făcut aşa, ci datorită valorii lor, să-i alegem pentru că sunt valoroşi. Să ne întrebăm, când alegem pe cineva, ce a făcut omul acesta înainte de a face politică. A muncit vreodată, a lăsat ceva în urma sa? Că, dacă vom alege doar oameni care ştiu să vorbească, să manipuleze frumos masele la televizor, vom alege de fapt doar nişte parveniţi aserviţi banului şi stăpânului lor.

Şi încă ceva: politicianului trebuie să-i fie teamă de cetăţean, şi nu cetăţeanului de politician. Cum? Prin atitudinea cetăţeanului, prin reacţia lui imediată la abuz şi corupţie.

Din păcate, specific româneşte, intenţia de schimbare pentru clasa politică a durat doar trei zile. Nici după alegerile din toamna anului trecut şi nici după manifestaţiile din această toamnă, clasa politică nu a înţeles că trebuie să se schimbe în esenţă, şi nu doar declarativ. Şi e valabil pentru toate partidele politice, indiferent de culoare.

Am văzut ieri, în Parlament, varianta cu fustă a lui Ceauşescu, în persoana doamnei ministru Rovana Plumb, care striga şi mulţumea “protestatarilor” pentru sprijin şi cu generozitate le-a dat o majorare de 10% la salarii.

Chiar trebuie mărite salariile la bugetari. Dar întâi trebuie golite ministerele şi instituţiile statului de neveste, amante şi nepoţi, trebuie stabilite criterii de competenţă şi profesionalism şi apoi mărite salariile celor care chiar fac treabă şi duc în spate categoriile enunţate mai sus.

Schimbarea mass-media. O media avidă de senzaţional şi rating dincolo de valoare şi calitate.

Media este într-adevăr o putere în stat şi tocmai din acest motiv trebuie să-şi pună permanent întrebarea: ce prezintă, ce promovează?

Ca orice instituţie deţinătoare de putere şi mass-media trebuie să-şi asume responsabilitatea acestei puteri.

Mass-media are un rol informativ, însă calitatea informaţiilor pe care le transmite aceasta nu este întotdeauna la un nivel înalt, întrucât se promovează mai mult nonvalorile şi se pune accent mai mult pe fapt divers şi mondenităţi decât pe evenimente culturale, economice.

Cât de dispusă este mass-media să se schimbe, să contribuie la cultivarea valorii autentice, să formeze tânăra generaţie, nu ca pe o turmă?

Cu cât un individ deţine mai mult control asupra informaţiei primite de el, cu atât impactul mass-media asupra acestuia este mai puţin negativ. Şi este firească întrebarea dacă mass-media doreşte ca indivizii să fie capabili de propriile opinii sau doreşte ca, prin prezentarea repetată a unor idei, principii, opinii, să manipuleze masele, indivizii, să preia opiniile altora.

Se doreşte să avem o generaţie de cetăţeni activi, capabili sau doar o generaţie care paşte pe terenul televiziunilor?

Să nu uităm un lucru, că media, doar comercială, ne umple timpul, dar ne va goli sufletele şi raţiunea.