După 25 de ani de transformări şi frământări electorale este momentul să punem ordine în acest capitol al politicii româneşti. Este nevoie de o legislaţie care să fie adaptată realităţilor sociale, o legislaţie care să încurajeze relaţia directă dintre actorul politic şi cetăţean. Prin schimbarea pe care trebuie să o facem trebuie să anulăm paradigma conform căreia politicianul care câştigă alegerile trebuie să fie cel care aruncă cele mai multe materiale electorale sau cel care are cele mai multe feţe atârnate pe ziduri. Trebuie să învăţăm că esenţa campaniilor electorale nu stă în cantitatea de materiale promoţionale, ci în calitatea actului politic efectuat timp de 4 ani şi în corectitudinea mesajelor pe care le dăm cetăţeanului.

Astfel, până în momentul de faţă un cetăţean poate să susţină cu până la 100 de salarii minime un partid politic, iar o firmă, cu până la 200 de salarii. Consider că sunt nerealiste prevederile prezentei legi şi cred că se creează posibilitatea ca un partid să beneficieze de finanţări îndoielnice, cu surse dubioase, deoarece sunt foarte puţini cetăţeni şi foarte puţine firme care ar aloca din veniturile pe care le au sume de dragul vreunei ideologii. Propunerea pe care vin să o facem în faţa dumneavoastră este ca un cetăţean să poată susţine un partid cu maximum un salariu mediu pe an, iar firma cu până la 10% din impozitul pe profit plătit în anul fiscal precedent.

Înfiinţarea unui registru special destinat acestor finanţări, care să funcţioneze on-line şi al cărui gestionar, mult mai autoritar şi înzestrat cu mijloace coercitive mult mai intense, să fie Autoritatea Electorală Permanentă.

De asemenea, consider că este momentul ca o campanie electorală să se desfăşoare în favoarea ideilor politice, în scopul cunoaşterii candidaţilor sau partidelor, şi nu în scopul de a îmbuna electoratul cu o mare cantitate de materiale promoţionale sau cu un bombardament vizual prin afişajul ostentativ. Nu cantitatea de materiale promoţionale sau vizuale este esenţa unei campanii. Nu este cel mai bun candidat cel care are cele mai multe bannere. Nu este cel mai bun partid acela care îşi pune candidaţii să zâmbească pe toate blocurile.

Modalitatea de campanie pe care o propunem dă posibilitatea candidaţilor să utilizeze doar tipărituri şi singurele postere permise să fie afişate doar în locuri special amenajate, de dimensiuni mai mari decât cele actuale. Candidatul sau partidul are posibilitatea să se exprime timp de 4 ani şi să se prezinte electoratului prin iniţiativele sale, prin munca sa politică, şi nu prin cantitatea de imagine pe care o va utiliza în decursul unei luni de campanie electorală.

Experienţa ţărilor cu tradiţie democratică din Uniunea Europeană ne arată că se pot desfăşura campanii şi fără materiale promoţionale, Belgia fiind cel mai bun exemplu în acest sens. Manifestarea interesului public faţă de partide şi candidaţi va putea fi exprimată pe parcursul întregului mandat, şi nu prin prisma diversităţii şi cantităţii de materiale promoţionale şi materiale vizuale consumate într-o lună de campanie.

Prin aceste modificări legislative campaniile electorale vor fi ferite de abordările tumultuoase şi heirupiste ale candidaţilor şi partidelor care cred că ceea ce este mult este şi bun, fiind, de asemenea, ferite de şantajele ulterioare încurajate de finanţări dubioase.

Concluzionând, repet experienţa elegantă a celorlalte ţări din Uniunea Europeană care nu cred în cantităţile de materiale, ci în calitatea programelor prezentate şi în transparenţa finanţărilor partidelor politice.

Autorul articolului

Articole asemănătoare

Fără comentarii

Poți publica primul comentariu la acest articol.

Lasă un comentariu

Please enter your name. Please enter an valid email address. Please enter a message.