Declaraţie politică Dumitu Marcel Bujor: „Oneşti, nu uita, RAFO este şansa ta!”
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
La începutul lunii februarie anul curent, acţionarul majoritar al RAFO Oneşti a decis începerea procedurii de desfacere – vânzare – a activelor şi utilajelor aferente ale companiei, din cauza situaţiei financiare cu care se confruntă rafinăria.
Sumele obţinute ca rezultat al desfacerii activelor şi utilajelor vor fi folosite în cadrul companiei pentru întreţinerea activităţii curente, plata obligaţiilor de mediu, întreţinerea infrastructurii companiei cu scopul viitoarei utilizări a teritoriului în calitate de platformă industrială pentru implementarea unor proiecte tehnice.
Angajaţii RAFO, precum şi locuitorii municipiului Oneşti au considerat, în urma comunicatului acţionarului majoritar, că soarta rafinăriei a fost pecetluită. RAFO Oneşti, odinioară perla industriei româneşti, se îndreaptă cu paşi repezi către o posibilă lichidare a instalaţiilor, un adevărat moment dramatic pentru municipiul Oneşti şi judeţul Bacău.
Ţinând cont de faptul că starea utilajelor statice şi dinamice este impecabilă, acţionarul majoritar a revenit la decizia iniţială de a vinde din activele şi utilajele companiei, dând asigurări că lucrează la un plan de salvare a rafinăriei, având nevoie de sprijinul moral, logistic şi financiar al autorităţilor statului pentru demararea acestui proiect de dezvoltare, şi nu de lichidare a rafinăriei.
RAFO a fost înfiinţată în anul 1956, fiind una din principalele rafinării de prelucrare a ţiţeiului, una dintre cele mai mari rafinării de la noi din ţară şi unul dintre contribuabilii importanţi ai judeţului Bacău.
Societatea a fost privatizată în anul 2001 de către Autoritatea pentru Privatizarea Participaţiilor Statului, actuala Autoritate pentru Administrarea Activelor Statului, în cadrul procesului de privatizare fiind vândut pachetul majoritar de acţiuni.
Rafinăria din Oneşti nu mai funcţionează din anul 2008, aproximativ 800 de angajaţi au fost trimişi acasă, fiind păstraţi 410 angajaţi pentru conservarea instalaţiilor.
Acest colos industrial a stat la baza dezvoltării economice a municipiului Oneşti, a judeţului Bacău şi, nu în ultimul rând, a constituit principala forţă economică a regiunii Moldova. Decăderea platformei petrochimice a însemnat şi decăderea Oneştiului şi a locuitorilor săi, o rată a şomajului ridicată şi un fenomen de emigrare a populaţiei apte de muncă.
Pe întreaga platformă petrochimică de la Borzeşti lucrau, în decembrie 1989, aproximativ 16 000 de oameni. în prezent, mai sunt 410 angajaţi, care speră ca Oneştiul să nu se transforme în a doua Vale a Jiului.
Cunosc faptul că posibilităţile reale de intervenţie ale Guvernului în activitatea firmelor cu capital integral privat sunt limitate. Din păcate, latura socială şi economică legată de salariaţii acestei mari unităţi industriale a fost uitată de guvernanţi, în condiţiile în care promisiunile nu s-au materializat, iar locuitorii municipiului Oneşti şi cei din localităţile învecinate au rămas fără locuri de muncă şi, implicit, fără venituri.
De la tribuna Senatului, solicit Guvernului şi autorităţilor statului ca, pentru evitarea unui nou dezastru economic şi social la nivelul platformei Borzeşti, să invite acţionarul şi administraţia RAFO la o serie de consultări pentru demararea unui program de modernizare a rafinăriei şi reabilitare a spectrului economic în municipiul Oneşti.
Foştii angajaţi cu şomaj sau ajutor social încă mai speră ca platforma oneşteană să renască din propria cenuşă şi să dovedească, încă o dată, calitatea de oraş industrial a Oneştiului.
Vă mulţumesc.