Declaraţie politică Dumitru-Marcel Bujor: „Sistemul sanitar din România are nevoie de resuscitare”

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sistemul de sănătate românesc se confruntă cu servicii medicale de o calitate îndoielnică în unităţile spitaliceşti din ţară, cu lipsa dotărilor de bază şi a medicamentelor, cu lipsa echipamentelor şi aparaturii medicale modeme din spitale şi dezinteresul personalului medical, nemotivat financiar şi profesional.

România ocupă penultimul loc în Indexul european al celor 36 de sisteme naţionale medicale, conform studiului EHCI efectuat la finele anului 2014. Acest studiu evaluează modul în care consumatorii serviciilor de sănătate sunt serviţi de cele 36 de sisteme naţionale analizate, România clasându-se doar deasupra Bosniei şi Herţegovinei şi fiind depăşită de Bulgaria şi Serbia.

Afecţiuni care în multe state ale Uniunii Europene sunt aproape eradicate continuă să afecteze un număr mult prea mare de români, mai ales dintre acelea care pot fi prevenite şi controlate printr-un sistem sanitar public eficient.

Finanţarea sistemului sanitar continuă să fie neadecvată şi utilizată într-un mod ineficient. Nivelul de finanţare a sistemului de sănătate din România rămâne scăzut în context european, mai ales având în vedere lunga perioadă de subfinanţare cronică şi lipsa investiţiilor din sănătate.

Românii nu au încredere într-un sistem de sănătate aflat în moarte clinică, unde oamenii îşi pierd viaţa între spitale, în aşteptarea ambulanţei, în urma unei banale operaţii sau a cazurilor de malpraxis.

O noutate în sistemul medical românesc este indiferenţa medicilor. O pacientă de 83 de ani a fost externată în papuci de casă de către medicii unui spital din Braşov, unde era internată. Deşi era într-o stare de confuzie, este lăsată să plece şi găsită, după o zi de căutări, moartă de frig pe un câmp de la marginea oraşului.

Sistemul sanitar românesc se află în moarte clinică, unde calitatea actului medical şi siguranţa pacientului au fost deconectate de la sistemele de menţinere a funcţiilor vitale.

Mediul rural din judeţul Bacău se confruntă cu o lipsă acută de medici de familie, un singur medic fiind nevoit să monitorizeze starea de sănătate a locuitorilor din două-trei comune, uneori şi mai multe.

Uniunea Europeană a impus României, încă din anul 2008, unităţi sanitare la standarde ridicate de calitate, însă doar 77 de spitale din cele peste 500 au fost acreditate până în prezent, deşi termenul limită este sfârşitul anului 2015.

Infrastructura Spitalului de Pneumoftiziologie din Bacău se situează mult sub standardele europene, iar lipsa investiţiilor a condus la un proces continuu de deteriorare a acesteia. Mobilierul, paturile, saloanele datează din anul 1975, anul deschiderii spitalului. De asemenea, ultimele investiţii în echipamentele şi aparatura medicală au fost făcute în anul 2007.

Unităţile sanitare din judeţul Bacău au pierdut în ultimii ani sute de angajaţi, din cauza condiţiilor de lucru şi a sistemului de salarizare. Se remarcă insuficienţa personalului de specialitate, mai ales în anumite sectoare: anestezie şi terapie intensivă, specialităţile preventive, medico-sociale, sănătate publică şi managementul îngrijirilor de sănătate, precum şi ponderea inadecvată a personalului auxiliar, concentrarea personalului medical în zonele urbane şi în spitale.

Un exemplu concret este Spitalul de Urgenţă Bacău, care se confruntă cu un deficit de 739 de posturi, majoritatea din rândul asistenţilor medicali şi al personalului auxiliar, dar şi al unui număr de 87 de medici.

Spitalul Municipal Oneşti are nevoie de 600 000 de lei pentru a realiza investiţiile înscrise pentru acreditare, termenul fiind trimestrul al III-lea al acestui an, conform Planului de acreditare a spitalelor pentru perioada 2015 – 2016. Dacă unitatea sanitară nu obţine acreditarea, 700 de salariaţi vor rămâne fără niciun venit, iar pacienţii vor fi redirecţionaţi către alte spitale.

Sistemul de sănătate din România are nevoie de reorganizare şi îmbunătăţire continuă a calităţii, performanţei şi eficienţei pentru a ajunge la standardele europene. Dar, până la elaborarea unei strategii de dezvoltare şi modernizare eficientă a sistemului de sănătate românesc şi implementarea ei, ne resemnăm că sănătatea în România se află între promisiuni şi dificultatea materializării lor.

Vă mulţumesc.