Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Adopţia este o procedură reglementată de Legea nr. 273/2004, republicată la 19 aprilie 2012, fiind definită ca o operaţiune juridică prin care se rup legăturile biologice anterioare şi se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat. Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie să îndeplinească garanţii morale şi condiţii materiale necesare creşterii, educării şi dezvoltării armonioase a copilului.

Potrivit noului act normativ, copiii abandonaţi ar putea fi mai uşor declaraţi adoptabili. Însă doar în teorie. Noua lege privind regimul juridic al adopţiei nu a influenţat foarte mult procentul adopţiilor, în practică, procedura de adopţie fiind la fel de greoaie, fapt dovedit statistic. În România anului 2015, peste 60 000 de copii se află în grija statului, numărul acestor copii instituţionalizaţi continuând să crească, în timp ce numărul adopţiilor se menţine scăzut. România are una dintre cele mai dificile proceduri de adopţie din Uniunea Europeană, implicând timp, birocraţie excesivă, evaluări psihologice şi sociale.

Potrivit statisticilor, România se află pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul de copii abandonaţi, întâmpinând dificultăţi în manevrarea acestui fenomen alarmant. Datele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie arată că, anual, peste 1 000 de copii sunt părăsiţi în maternităţi, adoptaţi, dacă putem să spunem aşa, de un sistem social depăşit, cu personal insuficient sau necalificat la nivelul serviciilor publice de asistenţă socială.

Totodată, anual, în medie de doar 1 300 de familii doresc să adopte un copil, urmând o procedură anevoioasă, care cere timp nelimitat, multă răbdare şi speranţă. Soluţia adopţiei, naţională sau internaţională, serveşte interesului superior al copilului şi constituie singura măsură specială de protecţie cu un caracter permanent, capabilă să ofere copiilor abandonaţi acel mediu familial atât de necesar unei creşteri şi dezvoltări armonioase a personalităţii lor.

De la tribuna Senatului doresc să evidenţiez faptul că statul român are numeroase lacune în ameliorarea situaţiei adopţiilor, deşi dispune de legislaţie, strategii şi politici, care nu sunt implementate la un nivel optim, fiind necesară o mobilizare de resurse umane şi financiare în interesul copiilor abandonaţi.

De asemenea, statul român trebuie să încurajeze şi să sprijine organizaţiile neguvernamentale, care lucrează cu dăruire, în asigurarea, copiilor din orfelinate şi abandonaţi în spitale, de găzduire, facilităţi ale unui cămin familial, acces la un climat educaţional normal şi sprijin emoţional, în aşa fel încât să beneficieze de activităţile desfăşurate cât mai mulţi copii defavorizaţi.

Copiii instituţionalizaţi sunt o prioritate şi este imperios necesar să se afle în centrul eforturilor Guvernului de a încuraja adopţia, prin simplificarea procedurilor, în vederea dezvoltării armonioase a copiilor, într-un cadru iubitor şi echilibrat.

Vă mulţumesc.

Autorul articolului

Articole asemănătoare

Fără comentarii

Poți publica primul comentariu la acest articol.

Lasă un comentariu

Please enter your name. Please enter an valid email address. Please enter a message.