Conform unui studiu efectuat de Ziarul Financiar, într-un top al celor mai mari 100 de angajatori din România raportat la data de 31 decembrie 2014, 29 dintre aceştia sunt companii sau instituţii deţinute de stat.

Primii zece angajatori regăsiţi în acest top sunt Kaufland, OMV Petrom, Dacia, RATB, RCS & RDS, Carrefour, BRD, Mega Image, Autoliv şi CFR. Cea mai bine plasată companie cu capital majoritar românesc din lista celor 100 este Regia Autonomă de Transport Bucureşti cu 10.603 de angajaţi, în timp ce RCS & RDS şi CFR au 10.230, respectiv 7.869 de salariaţi. Deşi are un număr de angajaţi estimat la 27.000, Poşta Română nu a fost inclusă în rândul primilor zece al aceluiaşi top, din cauza colectării datelor la nivelul fiecărei direcţii regionale, în loc de evidenţierea situaţiei centralizate.

În declaraţia politică de săptămâna trecută, am vorbit despre numărul mare de disponibilizări făcute la platforma RAFO Oneşti şi despre efectul acestora asupra populaţiei din zonă. Astăzi, supun atenţiei dumneavoastră situaţia actuală a industriei româneşti şi consider că pentru a o înţelege mai bine, trebuie să privim în urmă. La Arpechim Piteşti lucrau 7.000 de angajaţi înainte de Revoluţie. Rafinăria producea la un moment dat mai mult de jumătate din bitumul rutier folosit în asfaltările din ţară. În 2009, Arpechim a fost vândută de Petrom, pe suma de 13 milioane de euro, către Oltchim, aceasta preluând activele fixe aferente activităţii de petrochimie. Doi ani mai târziu, doar 700 de angajaţi mai lucrau aici, iar în acelaşi an s-a decis închiderea permanentă a rafinăriei. Luna trecută, OMV şi-a anunţat intenţia de a începe demolarea unei părţi din construcţiile aferente platformei.

În cazul Oltchim, la sfârşitul anilor ’90, la Râmnicu Vâlcea munceau 7.300 de salariaţi, numărul scăzând la aproximativ 2.000 în prezent. În ceea ce priveşte situaţia actuală, mâine va fi supus aprobării judecătorului sindic planul de reorganizare a combinatului.

La ARO Câmpulung lucrau 3.855 de angajaţi în 1999. Aceasta a fost preluată de Cross Lander în 2003, pe suma infimă de 150 de mii de dolari, iar trei ani mai târziu a intrat în faliment. În 2005, ultimii 1.500 de salariaţi au fost concediaţi, iar azi terenul vechii platforme industriale a producătorului auto aparţine companiei imobiliare Landmark Management.

Să ne amintim de asemenea de Mechel Câmpia Turzii şi Sidex Galaţi. În 2003, la Industria Sârmei Câmpia Turzii, lucrau în jur de 5.600 de muncitori, anul trecut doar 200. Activitatea combinatului a sistat, iar situaţia sa e incertă. În cazul Sidex, înainte de privatizare, 31.000 de salariaţi lucrau la combinat. În prezent, au mai rămas aproximativ 700 de angajaţi, iar numai unul din cele şase furnale mai este funcţional.

Ce au în comun aceste fabrici? Toate au avut parte de disponibilizări masive de-a lungul anilor, iar datorită administrării defectuoase, au ajuns doar o umbră a unui trecut lăudabil.

Nu este de mirare că în această listă a celor mai mari 100 de angajatori, a fost estimat că două treimi dintre aceştia sunt cu capital străin. Trăim într-o lume a acaparării pieţei de către multinaţionale. Companiile de stat sunt forţate de circumstanţe să se adapteze sau vor suferi soarta foştilor coloşi industriali. Acestea trebuie susţinute, pot oferi locuri de muncă românilor şi au capacitatea de a ridica economia ţării, în special în aceste vremuri dificile.

Senator PC

Vasile Nistor

Autorul articolului

Articole asemănătoare

Fără comentarii

Poți publica primul comentariu la acest articol.

Lasă un comentariu

Please enter your name. Please enter an valid email address. Please enter a message.