Considerente cu privire la începerea anului şcolar 2015-2016
Anul acesta începem şcoala cu cataloage electronice, cei drept doar în Sector 3 ,Bucureşti, pentru că anul trecut 2014 am început cu promisiunea că copii vor avea tablete, smartphone-uri şi nu le au nici astăzi, chiar şi manualele clasice, pe suport de hârtie au venit foarte târziu şi anul acesta scolar sunte in aceeasi situatie, abia se tin licitatiile pentru editarea manualelor.
Iniţiativa dl. Primar Negoiţă se doreşte a fi un exemplu de bună practică care ar trebui replicat la scară naţională, dar din păcate la nivel naţional suntem departe de implementarea unui asemenea proiect care, printre altele, părinţii pot fi informaţi online despre situaţia şcolară a copiilor lor. Din păcate, la scara naţională, priorităţile privind învăţământul sunt altele. Sunt localităţi în România unde copii nu au şcoală, nu au unde să meargă la şcoală sau dacă au, se îngrămădesc învăţând în cămăruţa de 3x3m2 , cu mobilier de cinci decenii. Sunt şcoli cu lut pe jos şi pe care le vezi de la depărtare pentru că sunt văruite în mileniul 3 cu spâneala bunicii. Sunt localităţi, în special în mediul rural, unde copii fac pe jos naveta câte 10 km dus-întors, pe drumuri prăfuite şi pline de gropi doar pentru că vor să înveţe şi pentru că au acest drept.
Sunt siderată să aud câte programe se desfăşoară pentru învăţământul românesc, ca la început de an şcolar guvernanţii, cei foarte mulţi miniştri care au tranzitat pe la Ministerul Educaţiei, ne vorbesc de progres, de inovaţie IT în educaţie, de tabletă, smartphone şi acum şi de catalog electronic.
De ce nu ne vorbiţi de salariile părinţilor, care abia îşi permit minimul necesar pentru supravieţuirea lor şi a copiilor lor? De ce nu ne vorbiţi de câţi părinţi nu au serviciu, un loc de muncă şi copii lor sunt la limita sărăciei? De ce nu ne vorbiţi de câte şcoli nu au căldură, de câte au şi acum grupurile sanitare în curte fără apă şi canalizare, de câţi copii merg kilometrii pe jos pentru a ajunge la şcoală? De ce nu vă îngrijorează deloc problema abandonului şcolar, care este în creştere, sau credeţi că aceşti copii nu vin la şcoală pentru că nu au tabletă? ? ? Sau poate pentru că nu au ce mânca şi încălţa?!!!
Există un răspuns crud pentru noi românii, se doreşte ca în ţara asta să existe robi ai sistemului şi nu cetăţeni demni şi educaţi!!!!!!
Nu ne mai ignoraţi dragi guvernanţi viitorul, nu mai ignoraţi faptul că suntem o civilizaţie milenară, că istoria ne-a fost scrisă de înaintaşi iluştri, că noi astăzi scriem istoria generaţiilor ce ne vin! Şi sunt multe pagini cenuşii în ea. Astăzi istoria ca şi învăţământul sunt minimalizate. Sau credeţi că este mai bine ca un segment de copii, mai ales din mediul rural, să nu aibă condiţii minime de învăţat pentru ca peste 10-12 ani, când vor avea calitatea de alegător să fie mai uşor de manipulat? ? ?
Am să dau exemple de şcoli cu probleme din judeţul Bacău, poate totuşi instituţiile statului [Inspectoratul Şcolar, Prefectura Bacău, Consiliul Judeţean Bacău, Direcţia Sanitară Bacău] îşi vor face timp să verifice şi să susţină corectarea situaţiei din aceste localităţi : Şc. SOHODOR- com. Horgeşti; Şc. Prăjeşti- com. Prăjeşti; Şc. Dumbrava- com Răchitoasa; Şc. Viforeni şi Şc. Bărţăteşti – com. Ungureni. Lista poate continua, în jud. Bacău fiind identificate 137 de unităţi şcolare fără autorizaţie de funcţionare.
În ciuda acestor aspecte negativ prezentate, urez spor la învăţat şi succes copiilor, părinţilor, dascalilor, principali actori seriosi si interesati de procesul educaţional din Romania.

Deputat Viorica Marcu, PNL Bacău

Autorul articolului

Articole asemănătoare

One Response Comment

Lasă un comentariu

Please enter your name. Please enter an valid email address. Please enter a message.