Stimaţi colegi,

De ceva timp afirmăm toţi că este nevoie de o altă abordare a politicii, de oameni capabili să împlinească dorinţele celor care i-au învestit cu încredere, de politicieni care să poată conduce această ţară spre ceea ce îşi doresc oamenii cu adevărat. Dar, în egală măsură, este nevoie de oameni politici capabili să vină cu soluţii, cu proiecte de viitor care să aşeze această ţară, în mod transpartinic, pe un făgaş corect şi just.

Dar din păcate această ţară a fost blestemată să aibă parte de mulţi demagogi, de oameni lipsiţi de coloană vertebrală şi incapabili să ia decizii pentru binele naţional în defavoarea interesului personal sau de partid. Această problemă a naţiunii, demagogul politic, se perpetuează dincolo de dorinţa poporului de avea caractere capabile să-i asigure un drum just şi corect, proiecte raţionale şi strategii naţionale capabile să asigure o bunăstare la care visează de cel puţin 25 de ani.

Demagogul politic este incapabil de proiecte, el doar vorbeşte şi înfierează cu mânie orice iniţiativă. Nu este de acord decât cu votul pe care-l primeşte partidul său şi cuantifică exclusiv aprecierile pe care le primeşte pe reţelele sociale. Atunci îşi zâmbeşte mulţumit şi face cu ochiul colegului de partid.

De regulă, demagogul politic are un trecut dubios: ori a fost şpringar pe undeva, în afara ţării, ori a activat în cei 25 de ani pe holurile şi cafenelele Parlamentului. A ţinut speech-uri înflăcărate în şedinţele omagiale de partid, a promovat candidaţi, a avut portofolii pe la ministere din care nu a înţeles decât că secretarele sunt frumoase, iar maşinile de serviciu sunt bunurile sale personale. A cântat pe la petrecerile tematice ale partidului, a curtat frumoasele membre şi ca un crai care se respectă a lăsat inimi frânte, sugerând că poate avea orice, oricând, că ştie toate detaliile sau picanteriile din lumea politică.

Nu-l interesează dacă o lege este bună sau nu, dacă există beneficii certe de pe urma unui proiect, nu asta e important, relevant este doar dacă a mai făcut furori pe la o televiziune sau dacă o ziaristă începătoare îl consideră un zeu al politicii dâmboviţene. Nu contează pentru demagogul politic nici interesul naţional, nici modalitatea de expresie economică a unei legi, nici dacă vistieria ţării creşte după ce a fost secătuită de către noul prieten al demagogului. Pentru că acest tip de politician, acest tip reprezintă pentru el un mod de viaţă. Asocierea cu orice personaj, indiferent cât este de dubios, doar pentru a mai smulge nişte funcţii şi nişte voturi. Nu contează că l-a înjurat, nu contează că a intrat în Parlament doar pentru că a promis oamenilor că nu va face la fel ca noul său prieten sau că nu va fi niciodată asociat cu el. Va reuşi să îi manipuleze pe oameni, să falsifice adevărul şi să explice plin de emfază cum va salva el ţara, el, dar mai ales noul său prieten, evitând, evident, să spună şi cum. Chiar dacă ar vrea să spună şi cum, nu poate să o facă, oricum nu se pricepe la nimic, el ştie doar să vitupereze şi să zăpăcească câţiva activişti fanatici, îl va lăsa pe noul său prieten să fie tehnic şi va urmări, zâmbind mulţumit, cum acesta, pe un ton peltic, promite să facă ceea ce nu a făcut atunci când a avut ocazia.

Dar acest tip de personaj se întâlneşte şi pe plan local, nu e atât de rafinat, nu are experienţa atât de îndelungatelor cafenele parlamentare, dar este la fel de feroce, la fel de lipsit de orice scrupule în atingerea interesului său exclusiv personal. Acest demagog politic postează raţiuni de valoare pe reţele de socializare, are probleme penale, dar ştie să le evite, îşi înjură adversarii prin interpuşi şi se prezintă tuturor drept un mare sforar local. Aude câteva fraze de la demagogul care şi-a petrecut ani buni cântând în budoarele politice bucureştene şi le reproduce simandicos către colegii din organizaţia locală.

Uneori, acest demagog a aterizat pe culoarele Parlamentului prin prisma unor partide utopice, dar brusc se regăseşte în doctrine pe care nu le-a înţeles niciodată, despre care crede că dau bine în faţa oamenilor, că sunt de bonton în plimbările de pe faleză. Am fi tentaţi să credem că sunt accidente rare, dar din păcate partidele dornice să mai smulgă un vot îi bat pe umăr, îi încurajează, îi prezintă public şi îi pun să latre prin diverse medii. Uitându-se la liderul de grup, aceşti demagogi se luptă să ajungă la tribună sperând să îşi depăşească liderul, mentorul. Din păcate pentru el, nu ştie să cânte la chitară, nu ştie să latre sacadat nume de lideri şi este un impotent ideatic.

Vedem în fiecare zi în politica românească aceste tipuri de arătări şi sunt mulţi ca ei. Din păcate, sunt promovaţi ca personaje pozitive, ca modele demne de urmat, ca miniştri, lideri de grup, deţinători ai unor funcţii importante în Parlament. Aceştia îşi doresc să acopere toată scena să şteargă cu burete parametrii economici, să distrugă statisticile pozitive şi, eventual, dacă este necesar, ar accepta şi respingerea proiectelor naţionale pentru un nou vot sau un nou like.

Mulţumesc.

Media
No rating yet

Autorul articolului

Articole asemănătoare

Fără comentarii

Poți publica primul comentariu la acest articol.

Lasă un comentariu

Please enter your name. Please enter an valid email address. Please enter a message.