Constantin Avram – declaraţie politică “Pavajul cu cătuşe!”
“Pavajul cu cătuşe”
Aşa cum anticipam sau, mai exact, aşa cum era de aşteptat, spectacolul arestărilor în direct continuă cu o cadenţă care ar fi fost greu de imaginat în urmă cu 10-15 ani. De la consilieri locali la judeţeni, de la primari de comune la primari de mari oraşe, de la miniştri la judecători, de la oameni de afaceri la deputaţi sau senatori, aproape toate segmentele demnităţilor publice au fost atinse de flagelul corupţiei generalizate, dacă luăm în seamă rechizitoriile procurorilor.
Desigur, reprezentanţii justiţiei trebuie să aplice legea, să prevină continuarea infracţiunilor de orice fel, pentru că marea corupţie este o vulnerabilitate la adresa securităţii naţionale, dar şi pentru că textul constituţional este imperativ: “nimeni nu este mai presus de lege.” Dacă este aşa, atunci mă întreb de ce în anumite situaţii magistraţii, mai exact procurorii de la Direcţia Naţională Anticorupţie, au început instrumentarea unor dosare ce vizează lideri ai fostului guvern sau ai PDL atât de târziu şi tocmai după expirarea mandatului prezidenţial al lui Traian Băsescu!
Să fi reuşit fostul preşedinte să inducă un sentiment de teamă în rândul magistraţilor, adică al procurorilor sau judecătorilor, astfel încât aceştia au instrumentat cu prioritate dosarele adversarilor politici ai PDL şi ai lui Traian Băsescu, lăsându-le pe acelea ce vizau liderii puterii PDL într-o aşteptare vinovată? Unii analişti politici au acuzat magistraţii de partizanat politic evident sau de interese personale ascunse. Eu cred că adevărul este undeva la mijloc, adică la graniţa definită de lipsa probelor suficiente pentru instrumentarea dosarelor şi presiunea politică a mai marilor vremii.
Şi dacă facem o retrospectivă a cazurilor de corupţie la nivel înalt, lesne putem observa că, după suspendarea lui Traian Băsescu din iulie 2012, acestea s-au înmulţit în progresie geometrică, iar după părăsirea Palatului Cotroceni de către Băsescu, numărul dosarelor instrumentate s-a înzecit în raport cu cele din primul mandat al fostului preşedinte.
De remarcat rămâne creşterea tensiunilor populare pe subiectul corupţiei, concomitent cu scăderea dramatică a coeziunii şi solidarităţii sociale, a neîncrederii în instituţiile statului, în clasa politică, a unităţii societăţii româneşti, în ansamblu. Singura instituţie care a înregistrat o creştere spectaculoasă la capitolul încredere este Direcţia Naţională Anticorupţie.
Uşor, uşor, în spaţiul instrumentării dosarelor de corupţie, de evaziune fiscală, de trafic de influenţă, de mită, de spălare de bani, s-a trecut de la expresia “indicii temeinice” la expresia şi motivaţia de “suspiciuni rezonabile”, iar acestea au fost garnisite cu “zgomotul de cătuşe”, gestul final al arestului preventiv!
Ceea ce în Codul penal este definit ca măsură excepţională (adică arestul preventiv) s-a transformat într-o măsură uzitată în aproape toate cazurile instrumentate, mizându-se în exclusivitate pe “metoda denunţului formulat de persoana arestată”. Numai prin folosirea excesivă a denunţului (calomnios sau nu) organele de anchetă ce reprezintă instituţiile de forţă ale statului au înzecit cazurile de arestare preventivă.
Sunt convins că, nu măsurile de lipsire de libertate vor soluţiona cazurile de corupţie la nivel înalt, ci numai un rechizitoriu bazat pe probe de netăgăduit va contura decizia judecătorilor care, iată, au respins în numeroase cazuri măsura arestului preventiv propusă de procurori.
Eu cred că este un semnal clar dat de magistraţii judecători colegilor lor procurori că măsura arestului preventiv a fost folosită excesiv şi nejustificat. Ca să nu mai vorbim de blocajul la nivelul administraţiilor locale şi centrale, blocaj ce va genera scăderea dramatică a gradului de absorbţie a fondurilor europene.
Iată câteva riscuri ale “pavajului cu cătuşe” a drumului dintre “indicii temeinice” şi “suspiciuni rezonabile”, riscuri care aduc după ele nesiguranţă, instabilitate economică, administrativă, politică şi socială.
Mai urmează doar haosul, indiferent de natura lui! Cu toţii trebuie să ne ferim de aşa ceva, pentru că am văzut cine ne-a apreciat gradul de integritate a parlamentarilor sau aleşilor locali!