„Eşecul votului uninominal”

Opinia publică românească a primit cu speranţă şi cu mare încredere, putem spune, introducerea votului uninominal în anul 2008. Au fost formulate diverse motivaţii ale nevoii de introducere a votului uninominal, dintre care cea mai des uzitată a fost aceea legată de avantajul electoratului de a alege omul şi nu partidul sau lista, presupunându-se că nevoile imediate ale comunităţilor grupate pe colegii uninominale vor fi mai uşor de rezolvat.

Prin unele colegii, candidaţii diferitelor partide sau alianţe politice au promis „marea cu sarea”, cum se spune, au promis cale ferată în zone imposibil de materializat un astfel de proiect, au promis „mici industrii locale” prin atragerea de investitori străini, alţii au promis eliminarea fiscalităţii pentru colegiile în care candidau, diguri de protecţie împotriva inundaţiilor, modernizare de drumuri judeţene sau comunale şi câte şi mai câte!

Aceste promisiuni electorale, majoritatea lor imposibil de realizat pe cadrul legal existent, deveneau credibile din moment ce erau susţinute de candidaţi din zona respectivă, foşti primari sau foşti consilieri judeţeni, ca să nu mai vorbim de parlamentari în exerciţiul mandatului.

Experimentarea acestui sistem de alegere a Parlamentului României, adus în faţa opiniei publice de aşa-zişii strategi ai partidelor politice majoritare, au condus la supradimensionarea Parlamentului şi la diminuarea dramatică a eficienţei actului legislativ. Cred că nu mai este cazul să motivăm suplimentar aceste rezultate ale introducerii votului uninominal. În plus, subiectul a fost foarte bine exploatat politic de preşedintele în exerciţiu (pe atunci) al României, Traian Băsescu, care prin introducerea acestei întrebări legate de subiect, a reuşit să evite suspendarea în 2007. Ba mai mult, reducerea numărului de parlamentari la 300 a fost însoţită şi de trecerea la un Parlament unicameral.

Ce a urmat ştim cu toţii, din moment ce Traian Băsescu, având o majoritate parlamentară de partea sa, nu a pus în practică rezultatul referendumului, înregistrând o opoziţie fermă mai ales la intenţia de trecere la un sistem unicameral, care evident impunea modificarea Constituţiei României.

Iată că evoluţia evenimentelor interne şi externe a modificat radical agenda formaţiunilor politice majoritare în Parlament şi se pare că în mandatul actual se înregistrează un oarecare consens politic în privinţa modificării Legii nr. 35/2008 de alegere a Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în sensul trecerii la scrutinul pe listă. Această măsură nu va avea rezultatele scontate dacă nu este urmată de modificarea constituţională a limitării numărului de mandate consecutive ale parlamentarilor.

Monica Macovei a propus în acest context o iniţiativă legislativă potrivit căreia un partid politic se poate înregistra cu minimum 3 sau 5 membri, o propunere nerealistă de creare a condiţiilor apariţiei fenomenului de inflaţie de partide politice şi de iniţiative legislative, ceea ce este inacceptabil în opinia mea. Eu aş fi mai degrabă de acord cu micşorarea pragului electoral la 3% pentru creşterea reprezentării curentelor politice în Parlament, aşa cum, de altfel, am avut în 1992, deşi şi asupra acestui aspect s-ar putea discuta foarte mult cu organizaţiile neguvernamentale. Oricum, propunerea europarlamentarului Monica Macovei, deşi are modele europene, mi se pare cel puţin hazlie, în încercarea de implementare a acesteia.

Se pare că scrutinul de listă, cu reducerea numărului de parlamentari în sistem bicameral se bucură de o majoritate mai solidă, mai stabilă, iar reprezentativitatea aleşilor, dar şi răspunderea politică a partidelor vor creşte substanţial. Oricum, prioritatea Comisiei speciale de Cod electoral este modificarea legilor electorale de alegere a administraţiei publice locale (Legea nr. 67/2004 şi Legea nr. 215/2001), dar şi a aleşilor locali (Legea nr. 393/2006). Aceste modificări trebuie să fie lucrate în paralel cu modificările constituţionale de rigoare, să consolideze administraţiile publice locale şi să aducă mult dorita stabilitate şi reprezentativitate în funcţie a aleşilor locali.

Autorul articolului

Articole asemănătoare

Fără comentarii

Poți publica primul comentariu la acest articol.

Lasă un comentariu

Please enter your name. Please enter an valid email address. Please enter a message.