Constantin Avram:  declaraţie politică intitulată „Arestul preventiv este act de justiţie sau pedeapsă?”

Recenta iniţiativă legislativă a senatorului PSD, Şerban Nicolae, privitoare la modificarea Codului penal, ce vizează măsura arestului preventiv, a stârnit în spaţiul public dezbateri aprinse, cu argumentaţii pro sau contra, şi a avut ca punct de plecare aplicarea abuzivă, chiar discreţionară, spun unii, a acestei măsuri în cazuri penale, ce nu impuneau, spun unii specialişti, aplicarea acesteia. Evident, nimeni nu poate nega necesitatea unei astfel de măsuri în cazurile penale ce fac referire la infracţiunile comise cu violenţă cum ar fi: crime, violuri, accidente rutiere rezultate ca urmare a consumului excesiv de alcool, sau a infracţiunilor ce urmăresc sustragerea de la demararea sau continuarea urmăririi penale, sau, mai simplu, se propune aplicarea acestei măsuri preventive numai persoanelor ce prezintă pericol public iminent.

Propunerile senatorului, care este un bun specialist în dreptul penal, mi se par a fi de bun-simţ şi ancorate în realităţile luptei împotriva corupţiei generalizate, demarcate de Direcţia Naţională Anticorupţie. Dar, după cum am văzut, părerile sunt împărţite, unele plasând această iniţiativă în registrul de diminuare a eficienţei activităţii DNA, de fracturare a actului de justiţie, iar altele arătând că iniţiativa este una oportună şi menită a corecta folosirea abuzivă a acestei măsuri de către procurori, venind cu precedente de trimitere în judecată a fostului premier Adrian Năstase, a fostului ministru Miron Mitrea, a deputatului Monica Iacob-Ridzi şi a multor alte cazuri, fără folosirea acestei măsuri a arestului preventive. Ba, mai mult, în cazurile de mai sus, persoanele au fost trimise în faţa instanţelor, judecate în libertate şi condamnate la ani grei de detenţie.

Tot în acest context, au fost puncte de vedere care generau întrebări de genul: “…de ce DNA-ul nu insistă pe acţiuni menite a recupera prejudiciile statului prin percheziţii sau sechestre asupra averilor inculpaţilor, rezumându-se numai la măsura arestului preventiv?!” Ca să nu mai vorbim de administrarea preferenţială a probelor în cazurile Dan Voiculescu sau Adrian Năstase, mergându-se până într-acolo încât unii analişti politici să definească amestecul justiţiei în politică, şi nu invers! Pe mine personal argumentele senatorului Şerban Nicolae m-au convins şi pentru că unele fapte de corupţie la nivel înalt şi administrate de DNA au fost demarate şi instrumentate după încheierea celui de-al doilea mandat prezidenţial al lui Traian Băsescu, dar într-un spectacol mediatic de toată spaima opiniei publice.

Sunt ferm convins că munca depusă de procurori (care nu sunt altceva decât avocaţii acuzării) este enormă şi presupune o documentare şi o strângere a probelor ce necesită un fond de timp serios şi de aceea se solicită şi sprijinul serviciilor de informaţii. Dar nedumerirea analiştilor politici (care sunt formatori de opinie) faţă de instrumentarea preferenţială sau la comandă politică cred unii, a unor cauze penale, rămâne fără răspuns încă.

Eu, care nu am pregătire juridică, înclin să cred că iniţiativa senatorului este una menită a corecta deficienţele actului de justiţie, care în niciun caz nu trebuie confundat cu măsura arestului preventiv, şi nutresc speranţa că această problemă va fi lămurită de specialişti, fără presiunile internaţionale ale unor ambasade! Pentru că am putea remarca implicarea ambasadelor Marii Britanii sau SUA în actul legislativ, implicare ce poate fi calificată de opinia publică românească, ca “amestec în treburile interne ale ţării”, ceea ce ne-ar întoarce cu 25 de ani înapoi!