Avram Constantin – Răbdarea românilor este limitată

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Domnul Constantin Avram:

“Răbdarea românilor este limitată”

Dacă nu am cunoaşte miezul problemelor revendicative progresiv afirmate de minoritatea maghiară din România, am putea crede că este vorba numai de nişte chestiuni de rutină europeană a unei minorităţi, şi am fi naivi.

Dacă nu am cunoaşte miezul comportamentului antiromânesc al cetăţeanului László Tökés am putea crede că este vorba numai despre revendicarea unor drepturi fireşti ale unei minorităţi, şi am fi naivi.

Dacă nu am asista pe viu, cum se spune, la fiecare 15 martie anual, la manifestaţiile provocatoare ale minorităţii maghiare cu participarea fără jenă a unor reprezentanţi ai ungurilor ce guvernează statul ungar vecin, am putea crede în buna intenţie a unui stat european de a-şi proteja minorităţile din statele vecine, şi am fi iarăşi naivi.

Dacă nu am observa ce se întâmplă în Ucraina, mai exact în peninsula Crimeea, am putea crede că Rusia este un stat democratic fără tendinţe imperiale, şi am fi naivi.

În fine, dacă am crede că între mişcările revendicative ale minorităţii maghiare din România şi tendinţa separatistă a peninsulei Crimeea sprijinită de Vladimir Putin nu există nicio legătură, din nou am fi naivi.

Spun toate acestea pentru că evoluţia revendicărilor minorităţii maghiare din România, începând din martie 1990, de la Târgu Mureş, a devenit mai periculoasă tocmai pentru că autorităţile române au dovedit încă o dată, dacă mai era cazul, o toleranţă excesivă faţă de extremismul violent al unora, care nu ar fi trebuit să păşească pe pământul României niciodată.

Hârjoneala preşedintelui Băsescu cu premierul Ungariei Victor Orban în prezenţa ultranaţionalistului şi iredentistului László Tökés, a produs mult rău României, a încurajat atitudinile antiromâneşti ale acestui răspopit, care cu votul europarlamentarilor români, membri PDL, a devenit vicepreşedinte al Parlamentului European. Domnul preşedinte nu i-a retras Ordinul “Steaua României” sau nu i-a atras răspunderea penală acestui “măscărici politic”, tolerându-i înjurăturile la adresa României.

În Europa, nu mai există minorităţi cu atâtea drepturi de câte se bucură minoritatea maghiară din România. UDMR-ul, partid recent cooptat la guvernare, s-a dezis de acţiunile extremiste ale partidului Jobbik din Ungaria, dar înfiinţarea taberelor paramilitare secuieşti pe teritoriul României nu este o glumă, nu este decât o provocare ordinară la adresa statalităţii României. Unii pun aceste acţiuni provocatoare pe seama apropierii campaniei electorale din Ungaria, dar eu nu cred că este vorba de aşa ceva, întrucât motivaţia stăpânirii ungare de 1000 de ani asupra Transilvaniei este, de la an la an, tot mai frecventă, tot mai actuală.

De ce este uşor de înţeles, dacă la nivel european se invocă tot mai des “precedentul Kosovo” care, iată, este urmat zilele acestea de exemplul Crimeii, un exemplu la fel de periculos pentru statul român. Ştim cu toţii că în politică, în general, deci şi în politica europeană, nimic nu este întâmplător. Slovacii au dat o lecţie dură extremiştilor revizionişti din Ungaria şi cred că trebuie urgent să le urmăm exemplul. Nu mai este timp pentru toleranţă, nu mai este timp suficient pentru prevenirea unui rapt teritorial din trupul României, dorit de un partid nazist numit Jobbik, care face campanie electorală în România, sub privirile îngăduitoare ale noastre, ale românilor majoritari.

Dubla cetăţenie este o problemă serioasă prin prisma drepturilor electorale şi trebuie lămurită foarte repede de autorităţile române.

Declararea unor persoane ca fiind indezirabile pe teritoriul României nu este suficientă, atât timp cât vicepremierul Ungariei descalecă la Târgu Mureş cu mesaj iredentist şi provocator. În astfel de context politic, tensiunea în mijlocul populaţiei majoritare din Transilvania, a populaţiei româneşti este una în creştere de la zi la zi, şi ne întrebăm ce fac serviciile abilitate cu observarea şi prevenirea acestor acţiuni antiromâneşti?!

Pentru că răbdarea românilor are limite!