Avram Constantin – Parlamentul bicameral, esenţa democraţiei din statele care se respectă!

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Domnul Constantin Avram:

“Parlamentul bicameral, esenţa democraţiei din statele care se respectă!”

În toate ţările democratice din lume există câte un Parlament care reprezintă expresia autentică a voinţei poporului. Parlamentele pot avea, în principiu, una sau două Camere. Dezbaterile cele mai aprinse, atât în teorie, cât şi în practică, vizează opţiunea pentru o structură parlamentară bicamerală sau una unicamerală. Decizia de a institui un Parlament unicameral sau bicameral este strâns legată de modelul de democraţie care funcţionează într-un stat. În general, modelul majoritar atrage concentrarea puterii legislative într-o singură Cameră, în timp ce modelul consensual impune, în principiu, un Parlament bicameral în care puterea se împarte egal între cele două camere diferit constituite.

Româniaocupă o poziţie foarte bună în Uniunea Europeană, fiind clasată a şaptea ţară după numărul de locuitori. Acest loc ne situează alături de marile state europene în care democraţia este consolidată, garanţie fiind, printre altele,funcţionarea Parlamentul bicameral. Se pare că acest loc special pe care îl ocupă România nu este cunoscut de o parte din actualii actori ai politicii româneşti care, sub pretextul reformării, se aruncă haotic pe Constituţie, cu propuneri aberante de revizuire. Ignoranţa şi vedetismul lor politic pot duce la obţinerea unor rezultate imprevizibile care pot conduce, alături de celelalte necazuri pe care trebuie să le suporte poporul român, la o mulţime de pierderi în planul valorilor tradiţionale, spirituale şi materiale ale României.

Trebuie subliniat cătoate statele mari ale Uniunii Europene care au o populaţie de peste 20 milioane de locuitori au Parlamente bicamerale. Spre exemplu: Germania, cu o populaţie de 82 de milioane de locuitori; Franţa – 65 de milioane; Regatul Unit – 61 de milioane; Italia – 60 de milioane; Spania – 46,5 milioane; Polonia – 38 milioane şi Olanda – 16,5 milioane, toate au parlamente bicamerale. În acest clasament România este pe locul 7, după Polonia şi înaintea Olandei. De remarcat este faptul că în Uniunea Europeană 85% din populaţie trăieşte în prezent în state cu Parlament bicameral.

Consecinţele unei schimbări a deja confirmatului Parlament bicameral din România ar fi nefaste pentru democraţia autohtonă şi funcţionarea statului de drept. O eventuală trecere la unicameralism ar avea ca rezultat o cameră uşor de stapanit, cu o capacitate de control scăzută asupra celorlalte puteri din stat. Simplificarea activităţii legislative nu ar duce la îmbunătăţirea actului legislativ, ci din contră, cât timp există instrumentul ordonanţelor de urgenţă. Cei care susţin altceva sunt într-o profundă eroare din moment ce în 2011, cu ocazia examinării proiectului de Constituţie propus de preşedinte şi de Guvernul Boc, Curtea Constituţională a respins categoric această variantă, menţinând opţiunea pentru Parlament bicameral.

Consider că România are nevoie de continuarea sistemului cu un Parlament bicameral din mai multe motive obiective. În primul rând, în acest fel se evită concentrarea puterii în Parlament, întrucât Camerele se împiedică reciproc să devină despotice sau susţinătoare a unui regim autoritar. Apoi, bicameralismul creşte calitatea actului legislativ prin analiza succesivă a legilor de către două corpuri de legiuitori. Astfel, chiar dacă ar apărea întârzieri în procesul legislativ, o a doua lectură de către a doua Cameră asigură o percepţie critică mai accentuată asupra proiectelor legislative aflate în dezbatere.De asemenea, controlul asupra Executivului este mai eficient prin intermediul a două Camere, iar efectele unei potenţiale dictaturi a majorităţii sunt minime.În plus, a doua Cameră, prin posibilitatea de a amâna adoptarea legilor, oferă o protecţie împotriva excesului de legiferare.Nu în ultimul rând, bicameralismul este o modalitate modernă de asigurare a principiului separaţiei puterilor într-un stat democratic. Dezvoltarea sistemelor de vot majoritare, în care majoritatea din Parlament şi majoritatea din Guvern este aceeaşi, impun necesitatea unei a doua Camere pentru a tempera puterea Guvernului, bazată preponderent pe domnia majorităţii din prima Cameră.

Modificările aduse sistemului bicameral prin Constituţia revizuită în 2003 nu au schimbat practic tipul de bicameralism stabilit în legea fundamentală din 1991. În opinia mea, într-o societate ca a noastră, divizarea puterii este soluţia optimă pentru un echilibru eficient al puterilor. Modificarea Constituţiei României trebuie făcută în scopul împărţirii puterii între instituţii şi în cadrul lor, nu al concentrării puterii într-o singură sferă.

Scopul unei posibile modificări constituţionale pe marginea acestui subiect ar fi transformarea bicameralismului românesc în unul pragmatic şi funcţional, în care cea de-a doua Cameră să aibă realist un rol ponderator.Un asemenea bicameralism ar fi eficient din cel puţin două motive:ar elimina posibilitatea ca Parlamentul să fie supus Executivului, un risc real în condiţiile în care organul legislativ ar fi unicameral, şi ar elimina paralelismele şi egalitatea de putere împărţite în interiorul Parlamentului. Activitatea Parlamentului s-ar redefini astfel încât să îndeplinească în mod real rolul pe care Constituţia şi regimul democratic i l-au acordat, acela de organism reprezentativ suprem al poporului român şi unică autoritate legiuitoare a ţării.

Perioada benefică a democraţiei din istoria României moderne a fost una a bicameralismului, anul acesta împlinindu-se 149 de ani de la înfiinţarea Corpului Ponderator, devenit ulterior Senat.O abdicare de la această tradiţie ar fi astăzi în totalitate de neînţeles. Doar sub dictatură am avut Parlament unicameral, introdus de regimul totalitar comunist, şi, în mod evident, România nu îşi mai poate permite să se întoarcă în timp!