Avram Constantin – Este nevoie de reintroducerea serviciului militar obligatoriu?

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Domnul Constantin Avram:

“Este nevoie de reintroducerea serviciului militar obligatoriu?”

Dacă privim mai atenţi evoluţia evenimentelor din sud-estul Ucrainei, am fi aproape convinşi de necesitatea reintroducerii serviciului militar obligatoriu, prin care să punem bazele unei alte structuri militare de sorginte populară formată din tineri între 20 şi 35 de ani, care să funcţioneze pe lângă structurile militare profesioniste, instruite după standardele NATO.

Dacă am analiza la fel de atent declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu, tot mai incitante şi supărătoare pentru Federaţia Rusă, am putea crede că preşedintele stârneşte ursul rusesc să se apropie tot mai mult de graniţele României, pentru crearea unei noi situaţii geopolitice în zona Mării Negre, care ar putea genera o criză nemaiîntâlnită până acum, cu presiunea evidentă de prelungire a mandatului prezidenţial şi suspendarea alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2014. Este clar pentru toată lumea că lipsa de fermitate a UE şi SUA pe problematica situaţiei nou-create în Ucraina ar putea fi catalogată ca “o invitaţie pentru ruşi” de a se apropia de gurile Dunării prin sud-estul Ucrainei. Apariţia unei astfel de situaţii de criză majoră în toamna acestui an, alăturată crizelor catastrofale sau de război, ar crea premisele constituţionale de prelungire a mandatului prezidenţial al lui Traian Băsescu.

Dacă s-ar analiza şi mai atent posibilităţile bugetului de stat de a susţine finanţarea formării unei noi structuri militare, ca să nu mai vorbim de necesarul minim pentru dotarea militară a acestei structuri, am constata că nu prea avem de unde susţine crearea şi dezvoltarea acesteia. Başca, dacă observăm că tinerii între 20-35 ani, necesari formării acestei structuri militare, mult mai mult de jumătate sunt plecaţi din ţară, ne-am lămuri foarte repede de faptul că nu suntem în situaţia de a declara o concentrare a rezerviştilor sau chiar o mobilizare generală din motivele arătate mai sus, dar şi din cauza subfinanţării Ministerului Apărării în ultimii 25 de ani. Doar achiziţionarea avioanelor F-16 care vor întări capacitatea de apărare aeriană a României iese din acest context, deşi nici acestea nu sunt operaţionale, ci în faza de verificare şi modernizare. Şi atunci ne întrebăm de ce a fost anunţată o aşa ipoteză în spaţiul public, potrivit căreia tinerii între 25-30 de ani ar fi ţinta unor concentrări masive la graniţa estică a României?! Şi de către cine şi care ar fi motivaţia reală?! Populaţia este tot mai îngrijorată, şi mai ales părinţii tinerilor vizaţi de o astfel de măsură a concentrării. Nu trebuie uitat faptul că aceste generaţii sunt complet neinstruite şi, în eventualitatea unui conflict armat, nu devin decât “carne de tun”, nimic altceva!

Nu sunt un bun analist militar, dar am stagiul militar satisfăcut şi intuiesc situaţiile de pericol înaintea altora, aşa că apelurile preşedintelui de liniştire a populaţiei, furnizoare de stabilitate în zonă, mie personal nu îmi sunt suficiente, tocmai pentru că sunt tatăl unui băiat de 20 de ani. Eu cred că situaţia în zona Mării Negre este mult mai tensionată, că Federaţia Rusă doreşte să-si refacă imperiul gândit de ţarul Petru cel Mare şi să demonstreze lui Traian Băsescu că “Marea Neagră este lac rusesc!”… şi că nu-i pasă de axa Bucureşti-Londra-Washington. Gurile rele spun că ar fi o înţelegere globală între Rusia şi SUA. Atât ne-ar mai lipsi: să devenim un stat cu graniţele trasate în urma vreunui acord între marile puteri, adică în urma unui abandon NATO, a unei trădări internaţionale. Poate că sunt eu acela care suflă şi-n iaurt, dar am mari rezerve în ceea ce priveşte soluţionarea crizei ucrainene prin respectarea actualelor graniţe statale.

Iată de ce sunt convins că “umbrela NATO” nu ne este de ajuns, mai ales dacă în acest context internaţional pretenţiile de autonomie teritorială ale secuilor din Transilvania se radicalizează tot mai intens.

Cu sprijinul cui şi în interesul cui, se va vedea cât de curând!