Avram Constantin – Asistăm la amestecul politicului în justiţie sau a justiţiei în politic?

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Domnul Constantin Avram:

“Asistăm la amestecul politicului în justiţie sau a justiţiei în politic?”

Cam din anul 2005, tema potrivit căreia, în România, factorul politic nu trebuie să intervină, să influenţeze justiţia, ca motiv de deblocare a marilor dosare de corupţie aflate în diferite etape ale parcursului juridic, a căpătat un caracter aproape permanent şi a devenit totodată subiect (temă) principal al ştirilor de pe orice fel de mijloc de informare în masă. Ba mai mult, pe aproape toate posturile de televiziune această temă este prioritar abordată, dar din diferite unghiuri, după cum este structurată politica editorială marcată de partizanat politic sau nu.

Am asistat de-a lungul anilor, începând cu anii ’90, primii ai fragedei noastre democraţii, la adevărate manifestări publice ale unor grupuri de politicieni, ce ţineau neapărat să apere un camarad de-al lor împotriva unor aşa-zise abuzuri ale justiţiei, cum ar fi cazul Gabriel Bivolaru, cazul preşedintelui CJ Argeş Constantin Nicolescu, cazul Adrian Năstase etc. Aceste cazuri ar putea mai degrabă să fie catalogate ca gesturi de camaraderie politică decât de presiune asupra justiţiei, întrucât chiar şi în aceste condiţii, justiţia a parcurs toate etapele procedurale, în unele cazuri chiar a reuşit să le finalizeze.

Am asistat, de asemenea, în primăvara acestui an, la adevărate bătălii între preşedinţie şi primul-ministru pentru nominalizările în fruntea Procuraturii Generale, a Direcţiei Naţionale Anticorupţie sau a DIICOT, sau a Consiliului Superior al Magistraturii! Ştim bine cu toţii că rezultatul acestor confruntări s-a încheiat după câteva descinderi ale primului-ministru la Bruxelles, prin semnarea aşa-zisului “pact de coabitare” în exerciţiul puterii executive şi curiscul şubrezirii unităţii Uniunii Social-Liberale, pe care noi, parlamentarii Partidului Conservator, încercăm să o menţinem, tocmai în interesul atingerii obiectivelor propuse de USL prin Programul de guvernare trecut prin Parlament la începutul acestui an.

Considerăm că abordarea serioasă a acestei teme privind raportul între factorul politic şi justiţie poate aduce liniştea şi stabilitatea guvernamentală de care are nevoie ţara în această perioadă. Poporul român a obosit să fie martorul unor confruntări permanente şi uneori fără rost între preşedinte şi premier pe tema amestecului factorului politic în actul de justiţie şi de atâtea ori a fostadus acest subiect în faţa opiniei publice, încât oamenii ar fi înclinaţisă creadă ca aşa şi este!

Mai de actualitate este poziţionarea preşedintelui,chipurile, faţă de neimplicarea politicienilor în justiţie(dar recomandă procurorului general: “Nu e bine, domnule procuror general, ce aţi făcut!”). În contradicţie cu premierul Victor Ponta, care a făcut nişte aprecieri la adresa activităţii unui procuror,şef de secţie la DNA, dar nu a recomandat şinu a pus presiune în niciun fel asupra procurorului general care şi-a exercitat cu bună intenţie o prerogativă exclusiv administrativă. Ce interese ar fi aici, e greu de spus în acest moment! Trebuie spus aici că procurorul demis a instrumentat cu exces de zel un dosar “cu cântec”, acela al referendumului din vara lui 2012, dosar întocmit după jurăminte cu mâna pe Biblie pe capota maşinilor, la porţile oamenilor,sub acuzaţia de influenţare a electoratului.Dar tocmai asta este, într-o democraţie reală, misiunea oricărui politician!

Orice politician poate să-şi folosească întreaga sa capacitate, întreaga sa putere de persuasiune de a convinge electoratul sau o parte a corpului electoral să voteze într-un fel sau altul! Demersul reprezentanţilor justiţiei în judeţul Vrancea, al procurorilor pe subiectul referendumului de demitere a preşedintelui nu poate fi considerato ingerinţă a justiţiei în politic?!Nu se poate spune, în egală măsură, căjustiţia a pus presiune pe factorul politicprin intimidarea corpului electoral?! Nu se poate spune că metodele folosite de procurori în dosarul referendumului de demitere a preşedintelui sunt ingerinţe în politic şi răspund unei comenzi politice date de la un anumit nivel şi marchează clar uncomportament de subordonare politică?!

Mă întreb şi pun aceste întrebări tuturor celor interesaţi, să mă lămuresc şi eu alături de foarte mulţi cetăţeni românice ar trebui să primeze în mediul social şi economic, ce ar trebui să se constituie (şi să se substituie) ca factor de echilibru între puterile statului,autoritatea aleasăsau autoritatea numită?! Nu ştiu dacă am să găsesc răspunsul aici şi acum, dar raporturile tot mai deteriorate între autorităţile alese şi cele numite trebuiesc reevaluate cât mai curând posibil, întrucât riscurile unor dezechilibre economice şi sociale majore însoţite de crize politice sunt foarte mari.

Efectele concrete asupra vieţii economice şi sociale din România ale acestor dezechilibre sunt, în opinia mea, incalculabile atât în plan economic, dar mai ales în plan social. Pentru că ştim cu toţii că orice decizie politică insuficient documentată, că orice decizie administrativă insuficient fundamentată poate avea efecte dezastruoase în plan social.

Atât cei aleşi, cât şi cei numiţi trebuie să răspundă interesului public, să acţioneze spre binele oamenilor, spre siguranţa cetăţenilor români,nu să pună în practică comenzi politicespre a bifa îndeplinirea unor obiective meschine ce pot provoca numai rău societăţii româneşti!

Altfel, manifestările revanşarde nu fac altceva decât să tensioneze societatea românească, să ucidă speranţa de mai bine, să dezamăgească aşteptările legitime ale oamenilor într-o societate unită, dinamică, dar şi puternică.

Media
No rating yet

Comments are closed.