Avram Constantin – Votul obligatoriu este o necesitate pentru legitimitatea şi reprezentativitatea aleşilor tocmai pentru întărirea autorităţilor numite
Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă
Domnul Constantin Avram:
“Votul obligatoriu este o necesitate pentru legitimitatea şi reprezentativitatea aleşilor tocmaipentru întărirea autorităţilor numite”
Avem la cunoştinţă cu toţii că,într-o anume perioadă,în Camera superioară a Parlamentului, Senatul, a fost depus un proiect de lege privind introducerea votului obligatoriu la toate scrutinele electorale specifice oricărui tip de alegeri: locale, parlamentare, prezidenţiale sau europarlamentare. La fel de bine ne amintim că acest proiect de lege a trecut în mod tacit de Senat şi a fost depus spre dezbatere la Camera Deputaţilor.
Reacţia multora dintre specialişti, analişti politici, comentatori ai barometrelor sociale, sociologi etc., nu a întârziat să apară. Unii au arătat că proiectul de lege, aşa cum a fost prezentat, intră în contradicţie gravă cu Constituţia ţării, alţii şi-au manifestat îngrijorarea privind efectele ulterioare adoptării unui astfel de act normativ. Alţii sunt ferm convinşi că prezenţa foarte scăzută a electoratului se datorează exclusiv prestaţieilamentabile a clasei politice de-a lungul vremurilor.
Acest punct de vedere fiind susţinut de statistici evidente: de la un procent de peste 80% de prezenţă la urne în anii imediat după 1989, s-a ajuns la procente situate în jurul a 30-35%, carepun sub semnul întrebării legitimitatea alegerii primarilor, a consilierilor, a deputaţilor şi senatorilor etc. şi mai mult decât atât, se pune sub semnul întrebării nivelul de reprezentativitate a celor aleşi. Or, atunci când un conducător de administraţie, în condiţiile scrutinului electoral într-un singur tur, este declarat ales cu 20 – 30 % din voturila o prezenţă la vot de alte 30 – 40 procente,practic,un ales local (primar, parlamentar, europarlamentar etc.)are un nivel de reprezentativitate de maximum 12 – 15% din corpul electoral.
Într-o astfel de situaţie, destul de des întâlnită, se pune întrebarea dacă acel ales cu 12 – 15% real poate să fie reprezentativ, dacă poate îmbrăca haina unor responsabilităţi enorme cu atât de puţin suport politic?! Eu găsesc că proiectul de lege iniţiat de Tudor Ciuhodaru este mai mult decât necesar în actualul context politic, darcred că un astfel de act normativ trebuie mai întâi să aibă pusă prima cărămidă odată cu modificarea Constituţiei. Adică acest subiect să fie conturat într-un articol constituţional, pentru a nu avea puncte de vedere sterile la dezbaterile din comisiile parlamentare sau eventual în plenul Camerei Deputaţilor (Cameră decizională) şi pentru a stopa odată pentru totdeauna intenţiile partidelor politice şi ale candidaţilor lor de a-şi asigura voturi contra unor găleţi sau pachete cu alimente.
Unii o să spună, o să reclame că această iniţiativă legislativăo să transforme un drept universal într-o obligaţie.Dar cum rămâne cu ţările (peste 30% de pe glob) cu democraţii vechi, cum sunt Grecia, Cipru, Belgia etc., care deja au aplicat cu succes acest sistem şi nu s-a plâns încă nimeni de diluarea actului electoral democratic. Dimpotrivă, pe la sfârşitul secolului 19 şi pe parcursul secolului 20, acest sistem electoral obligatoriu a fost folosit în anumite perioade, este adevărat, şi de alte ţări europene, cum ar fi Suedia, Franţa, Austria, Spania sau Olanda. Ca să nu mai vorbim de faptul că cea mai progresistă, cea mai democratică Constituţie,Constituţia din 1923, prevedea în mod clar, fără echivoc, prezenţa cetăţenilor la vot.
Şi mai trebuie să semnalăm faptul că simulările cercetărilor sociologice în privinţa prezenţei cetăţenilor la urne la apropiatele alegeri pentru Parlamentul European sunt dezastruoase, situându-se sub 25% din electoratul înscris pe liste. Se poate trage concluzia că vom fi reprezentaţi în Parlamentul European, cu nivel electoral real de 10 – 12 %?! Se poate, subliniez eu, şi atunci, singura soluţie politică de a creşte prezenţa la vot este mobilizarea cetăţenilor la vot. Dar câtă vreme mobilizarea electoratului la vot, de altfel, o pârghie esenţială a activităţii şi competiţiei politice pe timpul campaniilor electorale,este calificată ca infracţiuneîn recentul dosar al lui Liviu Dragnea, un act normativ privind votul obligatoriu este necesar.
Aşa stând lucrurile, constatămcă pe măsura scăderii prezenţei cetăţenilor la vot, creşte prezenţa cetăţenilor acestei ţări la manifestaţiile de stradă “convocate” prin mijloace electronice,şi dacă acest comportament social se escaladează, atunci trebuie să ne luăm adio de la o societate democratică. Atunci când problemele oamenilor capătă rezolvare în stradă, drumul până la anarhie este foarte scurt!
Şi asta trebuie să dea de gândit tuturor factorilor de decizie politică!