Avram Constantin – A patra putere în stat sau vulnerabilitate la adresa securităţii naţionale?
Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă
Domnul Constantin Avram:
“A patra putere în stat sau vulnerabilitate la adresa securităţiinaţionale?”
Odată cu libertăţile obţinute după Revoluţia din 1989, libertatea cuvântului, libertatea de mişcare, libertatea de asociere, libertatea religioasă etc.,libertatea de exprimarea căpătat diferite forme şi s-a manifestat în cei aproape 24 de ani în mod deosebit prinlibertatea de exprimare prin presă.De pildă, avem acum la îndemână mijloace de informare în masă diverse şi avem zeci (sau sute) de ziare de acoperire naţională sau locală, avem zeci de posturi de radio, naţionale sau regionale, avem zeci de posturi de televiziune centrale sau regionale. Acestea îşi îndeplinesc rolul de selecţie şi transmitere a informaţiilor, a ştirilor conturate în jurul unor evenimente sociale, economice sau politice. Acest rol al mijloacelor de informare a fost întărit ca urmare a apariţiei Legii nr. 544/2001 a accesului liber la informaţiile de interes public, în care s-au definit care sunt acestea şi în ce condiţii se pot obţine de la instituţiile statului sau instituţiile publice locale sau centrale.
Treptat însă presa, în ansamblul ei, atât cea scrisă, cea audio sau video, a început să se îndepărteze de aşa-zisa independenţă şi să fie percepută de marele public ca fiind în situaţia de partizanat economic sau politic, pentru că niciun act normativ nu poate şi nici nu trebuie să impună organelor depresă politica editorială.Nici nu ar fi de dorit aşa ceva,dar supramediatizarea sau mediatizarea excesivă a unor subiecte, a unor evenimente, în dauna altora de interes public, ar putea şubrezi încrederea în organele de presă. De exemplu, subiectele legate de familia Cioabă, de situaţia câinilor fără stăpân, a subiectului Roşia Montană, care dincolo de nevoia de a păstra câteva sute de locuri de muncă pentru populaţia din zonă, dincolo de interesul publicului faţă de evenimentul regretabil al pierderii vieţii unui copil nevinovat sau dincolo de nevoia socială a românilor de a se delecta (amuza) cu “regii şi împăraţii ţiganilor”, nu a subliniat decât marile interese corporatistesusţinute de contracte grase de publicitate, nu a reuşit decât modificarea unei legi (a câinilor fără stăpân) cu mult cântec în jurul unor interese. Cu alte cuvinte, se poate spune că românul de rând primeşte mult “circ” şi prea puţine speranţe de a obţine “pâine” pentru familia lui.
În unele ziare se observă clar că echipa editorială construieşte subiectele în funcţie deinteresele politice ale patronilor, loveşte nejustificat în cei care se opun anumitor personaje politice din administraţia locală sau centrală. Jurnaliştii (aşa-zişi) lovesc, denigrează adversarii politici sau concurenţii economici,la comandă, numai de dragul obţinerii unei note mari în faţa şefului din spate (cel politic, evident) sau nu ştiu ce presupuse avantaje de nimic. Din păcate, sunt foarte multe astfel de cazuri, mai ales în presa locală, unde aceştimercenari”îşi îndeplinesc misiunea de dezinformare, denigrare fără a fi răspunzători de nimic şi în faţa nimănui. Astfel de cazuri nu pun în niciun fel umărul la definiţia de catalogare a presei ca “a patra putere a statului”. Dimpotrivă, decredibilizează această definiţie generoasă a rolului pe care trebuie să-l aibăpresa: adică decâine de pază al democraţiei, nu de maidanez al dezinformării sau informării interesate a publicului.
Poate şi din aceste motive, preşedintele Băsescu a catalogat presa ca fiind “o vulnerabilitate la adresa securităţii naţionale”. Este un precedent periculoscare poate genera efecte incalculabile pe termen lung la adresa fragilei noastre democraţii. Poate de aceea românii nu mai sunt interesaţi de viaţa politică şi nu se mai prezintă la vot decât în procente îngrijorătoare.
Poate pe acest subiect jurnaliştii oneşti, neînregimentaţi politic sau Clubul Român de Presă mai pot face încă ceva.
Şi poatepentru că 95% din ştirile pe televiziuni, în special, au conotaţie negativă (mediatizarea, cu precădere, a accidentelor rutiere, a crimelor, a anchetelor procurorilor, a arestărilor, a urmăririlor penale, a violurilor, a spargerilor de bănci şi case de schimb) etc., adică promovează răul.
Pentru că aproape niciun organ de presă nu pomeneşte de un investitor care a făcut 5 locuri de muncă.
Dureros şi regretabil, nu?