Stimaţi colegi,

Debutul anului şcolar a readus în prim-plan problemele vechi şi nesoluţionate ale sistemului de învăţământ românesc.

în România, educaţia rămâne un domeniu subfinanţat. 4 000 din cele aproximativ 20 000 de unităţi de învăţământ nu au autorizaţie sanitară de funcţionare la început de an şcolar. Comparativ cu anul trecut, situaţia nu s-a schimbat deloc, cele mai multe instituţii şcolare neautorizate sanitar fiind în mediul rural.

La unele unităţi de învăţământ neautorizate sanitar se execută lucrări de reparaţii sau consolidare la care termenul limită de execuţie nu a mai fost respectat, altele nu sunt racordate la reţeaua de apă potabilă şi canalizare, au grupurile sanitare în curtea şcolii, nu au cabinete medicale, au spaţii degradate sau improprii desfăşurării actului educaţional, au mobilierul învechit sau iluminarea deficitară a claselor, au spaţii care nu îndeplinesc condiţiile cerute şi nu dispun de condiţiile sanitare corespunzătoare.

Ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice, Sorin Cîmpeanu, a declarat că şcoala se situează, pe o scară de la 1 la 10, între 8 şi 9, în timp ce Preşedintele României afirmă că „este o ruşine naţională ca una din cinci şcoli să nu deţină autorizaţie sanitară de funcţionare” şi că este necesar un plan de trei ani pentru modernizarea unităţilor de învăţământ.

La nivel naţional există un număr mare de unităţi de învăţământ care au nevoie acută de finanţare pentru modernizare şi dezvoltare în vederea asigurării conformităţii cu standardele europene privind spaţiile de desfăşurare a procesului educaţional.

În judeţul Bacău, aproximativ 100 de unităţi şcolare – grădiniţe, unităţi din învăţământul primar şi gimnazial – nu beneficiază de condiţii optime pentru desfăşurarea activităţii şcolare, a procesului instructiv-educativ, în vederea respectării standardelor minime de funcţionare şi creşterii nivelului de acces la educaţie iniţială, timpurie şi de bază.

Fondurile alocate Proiectului privind reabilitarea infrastructurii şcolare în România pentru anul 2014 au fost în valoare de 15 miliarde de lei, insuficiente pentru finalizarea tuturor obiectivelor rămase de executat.

La întrebările şi interpelările adresate în anul curent Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice în vederea includerii la finanţare a unor unităţi de învăţământ din judeţul Bacău, în special în mediul rural, mi s-a răspuns că ministerul nu are posibilitatea financiară de a susţine investiţiile din unităţile de învăţământ preuniversitar, dar că va întreprinde, din punct de vedere legal, tot ceea ce este necesar pentru creşterea continuă a calităţii actului de învăţământ.

După anul 1990, sistemul de învăţământ românesc a fost în proces continuu de reorganizare, uneori lăudat, alteori criticat, ajungând astăzi la stadiul de lipsă de reformă, management defectuos, lipsa investiţiilor în infrastructura şcolară, salariile mici care nu motivează cadrele didactice, elevi şi părinţi dezorientaţi.

Educaţia trebuie să reprezinte un domeniu prioritar pentru finanţare, are nevoie de o strategie naţională nu doar în teorie, de o reformă coerentă, gândită pe termen lung, care să pună capăt schimbărilor continue şi fără rezultat din sistemul educaţional.

România ar trebui să înveţe de la sisteme educaţionale implementate în alte ţări europene, pentru a ajunge la o formulă de succes, investind în calitatea actului de învăţământ şi în cadrele didactice.

Sistemul educaţional românesc are nevoie de reorganizare şi îmbunătăţire continuă a calităţii, performanţei şi eficienţei pentru a ajunge la standardele europene. Dar, până la elaborarea unei strategii de dezvoltare şi modernizare eficientă a sistemului educaţional românesc, ne resemnăm că educaţia în România se află între promisiuni şi dificultatea materializării lor.

Vă mulţumesc.

Media
No rating yet

Autorul articolului

Articole asemănătoare

One Response Comment

Lasă un comentariu

Please enter your name. Please enter an valid email address. Please enter a message.