Senatorul Dragoş Luchian: declaraţie politică intitulată „Când puterea devine o obsesie”
Domnule preşedinte!
Doamnelor şi domnilor senatori!
Declaraţia mea politică de astăzi are în vedere ultimele evoluţii de pe scena politică centrală şi locală. Ma refer aici la schimbul de generaţii, la faptul că anumiţi politiceni obişnuiţi cu jocul puterii nu înţeleg momentul retragerii de pe scena publică. Recent, am văzut şi auzit cazuri de aleşi locali, care după ce au primit condamnări – nu comentez dacă acele infracţiuni au fost reale sau doar un joc de circumstanţe – cu suspendare sau executare, consideră că trebuie să continuie mai departe să conducă acele comunităţi locale. în dorinţa de a păstra controlul serviciilor publice, a gestionării afacerilor comunităţii…acei aleşi nu înţeleg că timpul lor a trecut.
La fel se întâmplă şi la nivel parlamentar, dar aici decizia centrală a formaţiunii politice din care fac parte veşnicii aleşi…este prioritară şi fiecare partid îşi asumă riscurile electorale în funcţie de oamenii promovaţi.
În schimb, la nivelul administraţiei locale, aleşii pierd contactul cu realitatea publică şi se considera „unşi” pe viaţă….şi astfel apar acei „baroni” mediatizaţi de presa centrală şi locală.
Aceşti reprezentanţi ai comunităţii – fie că se numesc primari, consilieri locali, preşedinţi de consilii judeţene, – după privilegiul de a avea un număr de mandate, uită cum e sa fii simplu om. Cultul personalităţii devine un microb, iar orice realizare minoră sau majoră la nivelul localităţii sau judeţului pe care l-au condus ani de zile..reprezintă „împlinirea” unui vis de „secole” pentru locuitorii acelei zone. Sunt un pic ironic şi polemic, dar aceasta se pare că este realitatea văzută de unii aleşi locali, care tratează superficial defectele sau proiectele nerealizate NU într-un mandat ci în două sau mai multe.
Chiar daca justiţia le-a dat o lecţie, o „palmă instituţională” privind modul în care au gestionat politicile publice locale, unii dintre aceşti „baroni” nu au învăţat că e cazul să facă o pauză de putere…Ei consideră că totul li se merită, neobişnuindu-se cu ideea că trebuie să redevină ce au fost înainte de a fi reprezentanţii colectivităţilor locale.
E greu să o iei de la capăt, mai ales când ani de zile te-ai învăţat cu şofer personal, cu şefă de cabinet, cu director de cabinet care să-ţi ţină evidenţa întâlnirilor, cu o serie de consilieri personali care să-ţi satisfacă capriciile profesionale sau personale, cu un întreg aparat funcţionăresc care execută fără să comenteze orice decizie a marelui „baron” local. Din păcate, ce nu s-a înţeles este că o decizie presupune şi asumare, iar asumarea reprezintă şi riscuri…iar riscurile pot conduce şi la fapte penale, dacă ele depăşesc limita legii atunci când sunt aplicate, în acest sens, aleşii noştri locali, obişnuiţi cu jocurile puterii…s-au crezut nişte semizei…mai ales că mulţi dintre ei conduceau şi organizaţiile politice locale din care făceau parte….astfel controlul instituţional devenea perfect…Perfect, în accepţiunea lor,…în viziunea opiniei publice de fapt era vorba de un autoritarism local…care mai devreme sau mai târziu se va prăbuşi.
Stimaţi colegi senatori, am dorit prin cele declarate să prezint o situaţie de fapt..care ne afectează pe toti, indiferent de culoarea politică de care aparţinem, şi care afectează comunităţile locale în momentul când se doreşte a fi promovaţi noi candidaţi care pot reprezenta o alternativă reală la ce a fost la nivelul administraţiei publice din aceea localitate până acum.
Din păcate, dorinţa vechilor lideri de a fi în continuare în centrul atenţiei opiniei publice şi de a nu ceda benevol „frâierile” puterii…considerându-se încă capabili de a gestiona afacerile publice – cu toate riscurile de a bloca dezvoltarea comunităţii de care aparţin reprezintă o tragedie politică, o obsesie a unor oameni care trebuie „ajutaţi” sau mai bine zis „vindecaţi” de drogul puterii, drog care este efemer şi pentru care justiţia oferă doar un „antidot” temporar. Dar dacă puterea, în speţă cea locală, devine o obsesie….să ne ferească Dumnezeu de efectele malignizării ei….iar „intervenţia” chirurgicală, cu doctorii anti-corupţie sau de la parchete, poate laşa cicatrici pentru toţi.
Doamnelor şi domnilor senatori, gânditi-vă la efectele unor astfel de operaţii „medicale” când lăsăm acest gen de „cancer” să se împrăştie.