Se poate mai bine pentru… programele de combatere a suicidului în judeţul Bacău
Suicidul se pare că devine un fenomen în trend, mai ales în rândul tinerilor. În România sunt înregistrate câte 3000 de decese anual. În 2010, România depăşea media Uniunii Europene la acest capitol, continuând cu o creştere a numărul deceselor prin sinucidere. Situaţia este mai dramatică cu atât mai mult pentru că multe dintre cazuri sunt trecute ca accidente neintenţionate în registrele autorităţilor. În rândul publicului, cei mai vulnerabili sunt tinerii până la 25 de ani în rândul cărora sinuciderea este a doua cauză a morţii.
Cum stăm la acest capitol în judeţul Bacău?
Conform rapoartelor anuale din perioada 1990-2012, elaborate de Institutul Naţional de Medicină Legală, judeţul Bacău se clasifică pe locul 20, având rata de suicid moderată. Am putea spune că situaţia nu este atât de gravă comparativ cu alte judeţe, şi cu toate acestea, în ultimul timp observăm tot mai multe cazuri de suicid semnalate de mass-media băcăuană. Motivele au fost de la cele mai banale, precum pierderea unui telefon, nota mică la Bac, până la relaţii defectuoase cu familia, prietenii sau iubitul/iubita. Întrebările mele sunt: Cât cazuri trebuie să se mai înregistreze? Câte cadavre mai trebuie găsite pe râul Bistriţei ca să se elaboreze o strategie de combatere şi prevenire a suicidului?
Nouă ne lipseşte un set de măsuri concrete şi cu impact real care să cuprindă atât nivelul social, cât şi pe cel individual. Adesea problemele intră în sfera de preocupări ale autorităţilor doar cu ocazia unor zile simbolice prin care se fac informări şi procesul rămâne pentru anul viitor. Există câteva aspecte care ar trebui, totuşi, să ne determine să luăm atitudine.
Prima problemă care poate fi depistată în judeţ e faptul că tinerii băcăuani nu apelează la serviciile psihologilor. Mersul la psiholog este perceput ca fiind o acţiune jenantă. Mai mult, există o confuzie între funcţiile unui „psiholog” şi „psihiatru”. A ajunge la psiholog, în rândul tinerilor, este echivalent cu a recunoaşte că eşti „nebun”. Prin urmare, e nevoie de o campanie constantă de a încuraja tinerii să meargă la o consiliere psihologică. Adolescenţii din căminele pentru elevi, dar şi tinerii din căminele pentru studenţi sunt cei mai de vulnerabili. Fiind cazaţi câte 4 – 8 persoane într-o cameră, sunt mai mult expuşi conflictelor şi prin urmare actului de sinucidere. Crearea în Bacău a unui call-center unde vor fi preluate apeluri în situaţii de urgenţă de către medicii psihiatri ar fi o soluţie. Un exemplu de acest fel poate fi serviciul helpline „Aleg să trăiesc” unde activează psihologi, psihoterapeuţi, formatori şi voluntari de la facultăţi de psihologie. De asemenea, e nevoie de crearea unor programe de informare sistematică care să antreneze nu doar elevi, ci şi diriginţi, părinţii elevilor, asistentele medicale din cabinetele şcolare.
O practică eficientă de prevenire a suicidului în ţările care se confruntă cu această problemă majoră a fost identificarea hotspoturilor şi aplicarea unor măsuri de securitate cum ar fi: camere video, garduri, plase pe poduri, clădiri înalte. Hotspotul fiind „un loc public relativ uşor accesibil şi frecvent utilizat ca o locaţie pentru sinucidere”.
E nevoie de a ţine o evidenţă a pacienţilor care au ajuns la Spitalul de Urgenţe din cauza tentativelor de suicid. Pacienţii ar trebui trimişi la un psiholog pentru a-i ajuta să depăşească situaţia în care se află. Conform unui studiu în Suedia s-a constatat că pacienţii necesită îngrijiri postexternare din cauza riscului înalt de a comite alte tentative de suicid.
Intoxicaţia voluntară este una dintre cele mai frecvente modalităţi de a-ţi curma zilele. Astfel, pentru a reduce rata acestui fenomen dramatic e nevoie de verificări ale farmaciilor unde se pot procura facil anumite produse care se dau numai cu recomandarea medicului.
Nici angajaţii nu trebuie trecuţi cu vederea. Majoritatea salariaţilor în companii au parte de sarcini la care trebuie să se adapteze permanent, acest fenoment fiind unul generator de stres – „epidemia modernă” aşa cum îl numeşte autorul unui articol de pe un portal medical. Trebuie menţionat că stresul este factorul primordial pentru care victimile decid să îşi pună capăt zilelelor. În România, anual sunt diagnosticate circa 23.000 de cazuri de stres. Prin urmare, e nevoie de o colaborare cu firmele locale pentru a elabora un program de prevenţie, informare sau sensibilizare.
O altă metodă de prevenire ar fi oferirea unor cursuri de formare de durată medicilor de familie din mediul rural pentru a depista riscul de suicid.
Din cauza faptului să există o „somnolenţă” în combaterea fenomenului de suicid, spun se poate mai bine!
Sursă foto:
http://www.monitorulbt.ro/