Nu există nicio o modalitate de a păstra dragostea, decât dăruind-o.

casa andreiNedelcu Andrei Iordan, băiețelul de 11 ani din comuna Podul Turcului i-a trimis lui Moș Crăciun o scrisoare în care acesta scria că își dorește o casă nouă. Andrei este semiorfan, tatăl lui decedase în urmă cu doi ani după o suferință îndelungată. El împreună cu alți frați și mama lor locuiesc într-o casă care abia se mai ține. Patru persoane dorm într-o cameră micuță. Nu au căldură, nu au lumină. Unele dintre geamuri de la ușa de intrare sunt sparte, iar pereții sunt cârpiți cu diferite materiale ca aceștia să nu se prăbușească. În timpul interviului acordat lui Marian Pădureț, președintele organizației Valoare Plus, ochii băiatului i se umpluse de lacrimi, fiind copleșit de emoții. Luna viitoare proiectul „Casa lui Andrei” va lua viața. Nu sunt prea multe resurse, dar sunt oameni care speră ca băcăuanii să fie îndeajuns de receptivi ca să dea o mână de ajutor. Haideți să nu mai lăsăm acțiunile de caritate pe seama guvernelor străine, să nu sperăm că UNICEF va stârpi sărăcia în Bacău, nici guvernul Norvegiei sau alți parteneri ai diferitor ONG-uri care se ocupă de probleme sociale. Diferența între ei și noi nu stă în suma de bani pe care o avem în portmonee, ci în atitudine. Dacă pe un copil sărac îl faci fericit dăruindu-i o pâine, nu suntem noi în stare să facem asta?

Mai jos aveți filmulețul unde puteți vedea condițiile în care familia lui Andrei trăiește.

În județul Bacău avem mulți copii săraci, multe familii nefericite, prin unele zone sunt sate întregi de oameni unde sărăcia este un spectacol strigător la cer. Oamenii adesea evită  drumurile care trec pe lângă case care se dărâmă, case care adăpostesc niște ființe amărâte. Le evită pentru că se tem de bucluc, pentru că nu le priește vederii sau pentru că le cade grea conștiința. Copiii săraci sunt marginalizați din cauza hainelor vechi, poate cusute pe la coate, pe la genunchi, din cauza ghiozdanului care a prins o pată pentru că spațiul casei e atât de mic încât lucrurile trebuie să stea grămadă. La școală copiii săraci stau în ultima bancă singuri, aproape invizibili pentru că nu au un telefon cu touchscreen, nu merg în weekend-uri la McDonalds, fiind considerați „depășiți”, pentru că habar nu au ce e o rețea socială. La un moment dat Agenția Județeană de Plăți și Inspecție Socială Bacău a sesizat că în rândul copiilor săraci abandonul școlar este în creștere. Pentru a preveni această situație, AJPS Bacău își propuse să sancționeze copiii care absentează nemotivat prin diminuarea alocației de susținere familială, evitând în acest fel să trateze adevăratele probleme cu care se confruntă acești amărâți. Majoritatea dintre acești copii vor continua lanțul sărăciei pentru că nu au resurse, pentru că nu au cum să-și creeze o atitudine de învingător sub atâtea atitudini ostile. Acești copii vor deveni maturii care vor prețui fiecare bucată de pâne, maturii care uneori vor lua atitudinea de câine docil pentru ceea ce i se va da, în timp ce alții vor încerca să profite de pe urma energiei și tinereței lor. Ceea ce noi nu înțelegem este faptul că nu există oameni de rangul întâi și oameni de rangul doi, există pur și simplu oameni.

 Mi s-a întâmplat să vad multă indiferență în comportamentul oamenilor atunci când unii dintre copii social vulnerabili se comportau necuviincios. Îmi amintesc de trei băiețași care se băteau cu bolovani lângă fântâna arteziană din Parcul Cancicov, oamenii care se întâmplau să treacă pe acolo schițau niște fețe acre, mergând mai departe. Am încercat să iau atitudine nefiind convinsă că o să reușesc să fac prea multe. Și spre marea mea mirare am reușit să-l determin pe unul dintre ei să lase un bolovan din mână. A lăsat unul, dar a mai aruncat apoi vreo 5. Și totuși au fost 5 și nu 6. Altă dată am rugat un băiețel la fel de rebel să i-a pet-ul de jos pe care il aruncase în stația de autobuze și să-l ducă la coș. O femeie care era lângă mine, începuse să se revolte, spunând că acești copii nu știu să facă decât lucruri rele. Și totuși am rămas surprinsă să vedem cu acest puști a dus pet-ul fără să se revolte. Ideea e că orice atitudine are tăria de a face o schimbare, plângându-ne pe ceea ce avem fără a face nimic, e o risipă de timp. În oameni trebuie să investești că să trăiești într-o societate cu valori, nu e cazul să așteptăm vreo instituție să o facă, în acest proces e nevoie de angajamentul fiecăruia.

Se poate mai bine… pentru atitudinea băcăuanilor față de copiii săraci.

Autorul articolului

Articole asemănătoare

Fără comentarii

Poți publica primul comentariu la acest articol.

Lasă un comentariu

Please enter your name. Please enter an valid email address. Please enter a message.