Miron Alexandru Smarandache – declaraţie politică: „Problemele salariaţilor ITM Bacău, prezentate instituţiilor abilitate ale statului”      

M-am adresat oficial ministrului justiţiei, Robert Cazanciuc, precum şi preşedintelui Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, Csaba Ferenc Asztalos, pentru a rezolva problemele ce mi-au fost semnalate de către salariaţii Inspectoratului Teritorial de Muncă Bacău. Aceştia susţin că nu îşi pot primi drepturile băneşti restante din cauza nerespectării unor sentinţe judecătoreşti şi, de asemenea, că ar fi victimele unei situaţii de discriminare.

“Subsemnaţii, funcţionari publici în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bacău, supunem atenţiei dumneavoastră o situaţie care atestă o stare de discriminare şi care în perspectivă s-ar impune a fi înlăturată prin adoptarea unui act normativ (hotărâre sau ordonanţă), care ar conduce la înlăturarea acestei stări şi conturarea unei reparaţii morale. Raportat la perioada anterioară, respectiv de la 1 ianuarie 2004, ce face obiectul acestui memoriu, ne aflăm sub auspiciile Legii nr. 188/1999, în care se stipula că salariul unui funcţionar public este alcătuit din: salariu de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Atribuirea acestor suplimente s-a suspendat prin efectele O.U.G. nr. 92/2004, ulterior nemairevenindu-se asupra acestei suspendări. În această conjunctură, am fost legitimaţi să solicităm aceste drepturi băneşti pentru perioada ulterioară datei de 1 ianuarie 2004 şi până la zi, atât timp cât materializarea acestor drepturi a fost suspendată. Prevalându-ne de faptul că angajatorul are obligaţia de a acorda salariaţilor toate drepturile conferite de lege, iniţial am solicitat angajatorului acordarea acestor drepturi, însă ITM Bacău, prin adresa nr. 10278 din 16 iulie 2008, a respins această cerere, cu justificarea că nu au existat prevederi bugetare şi nici nu au fost alocate credite bugetare de către ordonatorul principal de credite pentru anii 2003-2008. Întrucât răspunsul angajatorului a fost negativ şi pentru că nu am beneficiat de toate drepturile băneşti prevăzute de lege, am fost nevoiţi să ne adresăm, pe calea unei acţiuni civile, instanţei competente, respectiv Tribunalul Bacău, cauza formând obiectul dosarului nr.5275/110/2008. Prin cererea de chemare în judecată am solicitat instanţei obligarea ITM Bacău la plata drepturilor băneşti către noi, reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25% din salariul de bază şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare, de asemenea, în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu 01.01.2004 până la zi, reactualizat cu rata inflaţiei până la data plăţii efective.

Sentinţa civilă nr. 403 din 12 septembrie 2008 a Tribunalului Bacău, Secţia comercială şi de contencios administrativ, a dispus admiterea acţiunii formulate de noi şi obligarea ITM Bacău la a achita fiecărui reclamant drepturile salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%, începând cu data de 1 ianuarie 2004, iar pentru cei angajaţi ulterior de la data angajării, reactualizată cu rata inflaţiei, până la data plăţii efective şi, totodată, înscrierea acestor drepturi în cartea de muncă pentru fiecare reclamant. Ulterior acestei sentinţe, a fost declarat de către ITM Bacău recurs împotriva hotărârii instanţei de fond, iar prin Decizia nr. 120 din 13 februarie 2009, instanţa Curţii de Apel Bacău a admis recursul promovat de către ITM Bacău, a modificat sentinţa recurată şi, drept consecinţă, a respins acţiunea iniţiată de noi, ca nefondată. În motivarea apărărilor formulate de noi am invocat existenţa unei practici neunitare, prezentând la acea dată decizii favorabile angajaţilor, emise de către instanţele din Suceava, Galaţi şi Craiova, jurisprudenţa depusă de noi constituind, în opinia noastră, pilonul de rezistenţă în argumentarea temeiului legitim pentru obţinerea acestor drepturi. Din păcate, instanţa Curţii de Apel Bacău şi-a motivat decizia pronunţată pe considerentul că practica judiciară invocată în cauză, doar de la trei Curţi de Apel din România, respectiv Suceava, Galaţi şi Craiova, nu constituie un reper suficient de puternic pentru legitimarea speranţei cu privire la dobândirea unui bun şi pe acela că jurisprudenţa aceasta invocată de noi nu ar avea caracter de constantă.

Ulterior pronunţării instanţei de recurs, noi am formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei Curţii de Apel Bacău, cererea fiind soluţionată la Curtea de Apel Galaţi, în dosarul 115/32/2009, ca urmare a faptului că ni s-a admis cererea de strămutare formulată de noi. Curtea de Apel Galaţi a respins contestaţia în anulare, justificând admisibilitatea unei atari cereri numai în contextul limitativ prevăzut de dispoziţiile procedural-civile şi care antamează mai mult aspecte care privesc nelegala îndeplinire a procedurii de citare, la strecurarea unor erori materiale, la omisiunea cercetării unuia dintre motivele de recurs, precum şi la încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă. Reiterăm faptul că, prin analogie, raportându-ne la majoritatea deciziilor pronunţate de instanţele din ţară în speţe similare, constatăm că suntem victimele aplicării unui tratament discriminatoriu, care prin efectele care le-a generat a condus la favorizarea unor funcţionari publici şi la defavorizarea altora aflaţi în situaţii similare. Discriminarea în domeniul exercitării profesiei este statuată de articolul 1 din Convenţia OIM nr. 111/1958, în sensul că aceasta defineşte orice diferenţiere, excludere ori preferinţă, având drept efect suprimarea ori ştirbirea egalităţii de tratament în materie de exercitare a profesiei. Atât noi, promotorii acestui memoriu, cât şi angajaţii din hotărârile menţionate mai sus, în raport de care am invocat ivirea discriminării, suntem cu toţii funcţionari publici. O parte dintre funcţionarii publici, prin natura efectelor hotărârilor judecătoreşti mai sus amintite, beneficiază de suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare în cuantum de câte 25% din salariul de bază, în vreme ce o altă parte din funcţionarii publici, printre care ne numărăm şi noi, nu beneficiază de aceste drepturi, în condiţiile în care identitatea de atribuţii presupune şi identitate de drepturi şi obligaţii. Codul muncii a consacrat pentru toţi angajaţii principiul potrivit căruia pentru muncă şi pregătire profesională egală să fie retribuiţi în mod egal, mai concret spus, dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.

În raport cu situaţia descrisă mai sus rezultă cu certitudine faptul că suntem ţinta unui tratament discriminatoriu ce trebuie înlăturat prin acordarea acelor drepturi salariale amintite.

Având în vedere că au fost epuizate toate căile jurisdicţionale, singura soluţie pentru rezolvarea acestei situaţii o constituie promovarea de către dumneavoastră a unui act normativ cu caracter reparatoriu, care să înlăture şi să rectifice discrepanţele salariale din sistem”, se arată în memoriul pe care deputatul Miron Smarandache l-a înaintat Ministerului Justiţiei şi CNCD.

Având în vedere petiţia respectivă, am solicitat din partea celor două instituţii ale statului formularea unui răspuns pertinent pentru angajaţii ITM Bacău. De asemenea, am mai cerut corectarea nedreptăţii făcute oamenilor printr-un act normativ cu caracter reparatoriu, şi, totodată, am întrebat dacă funcţionarii publici băcăuani au fost sau nu discriminaţi.