Pe pereţii de un alb aproape înfricoşător se joacă disperaţi nişte iepuraşi de lumină. Câţiva ochi mici îi urmăresc fără nici o expresivitate.  Între ei şi acei ochi ofiliţi parcă sunt o mie de lumi. În fiecare zi se adaugă câte una. Una câte una ca nişte foi  ce se mişcă uşor în bătaia unui vânt de toamnă, până  va vor lăsa o copertă veche, colorată de timp într-un galben bolnăvicios. Trei copii într-o cameră sunt obligaţi să se joace de-a viaţa. Sau poate viaţa se joacă de-a copiii. Ieri erau patru, unul bolnav de limfomă. Medicii mereu îi zâmbeau şi îi promiteau că o să se facă bine, dar azi l-au scos din cameră pentru că dormise prea mult. Fetiţei, care stă pe patul de lângă uşă, îi veni părinţii. Ea zice că odată avea nişte bucle care în bătaia soarelui sclipeau ca aurul. Mama vrea să o ia în braţe, iar ea ţipă isteric, strângându-şi puternic mâinile slabe de corpul ei suţirel. Cel de lângă fereastră nu vorbeşte niciodată, pare absent, înecându-şi suferinţele într-o tăcere adâncă. Tătăl lui vine des, e la fel de taciturn, iar uneori după ce închide uşa salonului izbucneşte în plâns.  

Aceasta poate fi o scenă tipică dintr-un salon destinat copiilor cu boli incurabile. Ei sunt martorii nu doar propriilor suferinţe, ci şi a tovarăşilor de cameră. Ei nu înţeleg de ce trebuie să plătească în sacrificii lungi  şi dureroase pentru  fiecare clipă de viaţa. Iar tratamentele pe care le primesc,  adesea grăbesc moartea, în primul rând cea psihică. Familiile acestor pacienţi sunt primele care cad pradă disperării şi asta o simte fiecare copil chiar dacă cei dragi lor o acoperă sub masca unui optimism.

Pentru că au rămas afectaţi de scene profund de emoţionante,  un grup de oameni încearcă să aducă un strop de bucurie şi speranţă în viaţa acestor suferinzi.  Povestea începe cu 17 ani în urmă când britanicul Steve Cooper vizitează România şi este impresionat de un băiat bolnav care a avut o viziune. Aşa cum mărturiseşte Cooper, acest băieţel îi oferise sfaturi cu privire la tratamentul bolnavilor. Astfel, din dorinţa de a ajuta copii cu necesităţi speciale ia naştere Asociaţia Lumina,  care în prezent  dă startul creării unui hospice ce va acorda îngrijiri paleative pentru 500 de copii în fiecare lună.  Aceste îngrijiri vor fi concentrate pe pacient şi pe familia sa. Este foarte important de a crea un mediu ambiant pentru pacient pentru că „o boală schimbă sensul şi direcţia unei vieţi” aşa cum a afirmat un invitat vinerea trecută  în cadrul lansării proiectul „O şansă la demnitate” la Centru de Afaceri şi Expoziţii „Mircea Cancicov”.

11733609_993252277360251_1061442567_oFundaţiile Velux Danemarca  cu care se află în parteneriat Asociaţia Lumina, vor oferi 1,2 milioane de euro în timp ce alte 300 de mii urmează a fi colectate din donaţiile afaceriştilor locali. Acest centru a cărui lucrări de construcţie vor începe  pe 1 septembrie 2015, va oferi servicii pentru copiii cu boli incurabile din Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava şi Vaslui fiind, primul proiect nişat de o astfel de anvergură în România. În cadrul centrului vor activa peste 30 de angajaţi printre care asistenţi medicali, asistenţi sociali, kinetoterapeuţi şi psihologi.  Asociaţia Lumina se bucură, de asemenea, de susţinerea din partea DGASPC Bacău, unul din partenerii principali, Asociaţia Betania, Fundaţia Sf. Spiridon şi Consiliul Local care a acordat gratis teren pentru clădirea ce urmează a fi construită. Mai mult, prefectul judeţului Bacău, Dorian Pocovnicu în cadrul mesei rotunde a afirmat: „ Nu am meritele mele până în acest moment, dar vă promit să mă implic. Din moment ce acest proiect se află în stadiu de sămânţă, e nevoie de mulţi stropi de ploaie.” Să sperăm că vorbele domnului prefect vor îndreptăţi faptele.  Noi spunem Jos Pălăria pentru proiectul extraordinar  „O şansă la demnitate” creat de Asociaţia Lumina şi în acelaşi timp le urăm mult succes!

Media
No rating yet

Comments are closed.