„Politica… ca o boală!”

Aproape niciodată nu am fost, nu am rămas indiferent la ceea ce se întâmplă în jurul meu. Nu am putut asista pasiv la anumite nedreptăţi, iar atunci când nu am reuşit să îndrept ceva m-am întristat, uneori chiar am plâns de necaz! Unii spun că este o chestiune de caracter izvorât din educaţia primită de la părinţi, alţii că este ceva legat de nativitate, de genetică sau chiar ceva legat de neînţelegerea anumitor fapte, evenimente sau lucruri?!

Nu ştiu ce a stat sau stă, în continuare, la originea unui astfel de comportament, dar aproape întotdeauna am spus ce am gândit, am avut reacţii care, de cele mai multe ori, m-au costat foarte scump, nu am suportat lichelismul, umilinţa, dorinţa unora de a-şi atinge scopurile pe spatele şi riscurile altora, după standarde numai de ei ştiute, după clasamente sociale şi intelectuale numai de ei înţelese şi acceptate. Dar viaţa îţi oferă aproape zi de zi provocări la care orice om doreşte să răspundă.

Pentru că nu mi-a plăcut niciodată ca alţii să-mi determine şi să-mi influenţeze viaţa, m-am angajat în viaţa cetăţii (a comunităţii în care trăiesc) prin implicarea, după decembrie 1989, în politica activă. Am avut şi am mari dezamăgiri faţă de modul cum se aplică programele de guvernare, faţă de programele electorale ale partidelor politice, care în anumite momente mă îndemnau să mă retrag din viaţa politică, tocmai pentru că, deşi am ocupat diferite funcţii administrative sau elective, am rămas, cum spune românul: „cu picioarele pe pământ”. Am fost şi am rămas un om de echipă, atât timp cât echipa din care fac parte doreşte cu adevărat să facă ceva mai mult pentru oameni, pentru cei care ne-au dat, cu mare încredere, votul lor.

Nu întotdeauna echipa reuşeşte să îndeplinească aşteptările oamenilor, dar atunci când nu putem face asta, noi, cei aleşi, va trebui să renunţăm la tendinţa de a-i minţi, de a justifica neputinţa noastră prin tot felul de scenarii, de abordări lipsite de sinceritate ale vieţii sociale şi economice. Cineva spunea foarte adevărat că, în general, politicienii promit, iar oamenii rămân singuri, cu speranţa…!

Politica nu mai este demult un remediu al nedreptăţilor sociale! Politica este astăzi, din nefericire, numai…o boală!, care, evident, trebuie tratată corespunzător, pentru că justificarea minimală, dar tâmpă, a unei neîmpliniri, se rezumă doar la: „…aşa este în politică…”!

Autorul articolului

Articole asemănătoare

Fără comentarii

Poți publica primul comentariu la acest articol.

Lasă un comentariu

Please enter your name. Please enter an valid email address. Please enter a message.