teatrul Bacovia2Dacă în articolele precedente am vorbit despre aspectul general al oraşului, despre anumite clădiri care se află în paragină, despre cinema Orizont, despre gunoaie şi despre nepăsare, de data aceasta aş dori să atrag atenţia asupra unei clădiri care se află chiar în centrul oraşului, dar pe care reuşim de atâtea ori să o ignorăm cu succes – clădirea Teatrului Municipal Bacovia. O clădire superbă, construită în perioada 1927-1929 după planul arhitectului Ionescu Berechet, ce aparţinea societăţii „Ocrotirea tinerelor fete” şi purta iniţial numele de Palatul Mărăşti, drept omagiu adus luptelor victorioase ale Armatei Române în timpul Primului Război Mondial.

Imobilul avea triplă funcţie, găzduind atât hotelul Athené Palace (cunoscut după naţionalizare drept Hotel Central), cât şi o sală de cinematograf şi una de teatru. Astăzi, funcţional este doar teatrul, a cărui sală elegantă şi cu o acustică impecabilă era considerată de către unii specialişti, pe vremuri, ca fiind unic în Moldova. Conform prof. dr. Dorinel Ichim, la evenimentul de inaugurare a clădirii participase chiar Maiestatea Sa Regina Maria. Din spusele istoricilor şi potrivit schiţelor ce prezintă imagini ale construcţiei, palatul era unul ce devenise un adevărat punct de atracţie în centrul Bacăului.

Acum, o plasă acoperă mare parte din faţada teatrului. O clădire aflată în permanentă stare de renovare. Neîngrijită, cu tencuiala căzută, adevărată emblemă a nepăsării şi decăderii. Un veritabil simbol bacovian. Dar ne putem consola cu faptul că a devenit monument istoric. Ce bine să ştim că, deşi se află într-o stare deplorabilă, clădirea are o adevărată însemnătate istorică. E ca şi atunci când o persoană odată faimoasă ajunge, într-un fel sau altul, fără nimic: toţi îşi amintesc de perioada sa de glorie, de apogeul carierei, dar la ce bun, dacă nimeni nu îi vine în ajutor? Pe cine încălzeşte faptul că Teatrul Municipal Bacovia se află într-o clădire ce avea într-un timp o anumită prestanţă, dacă acum faţada nici măcar nu mai este vizibilă?

Cred că ne-am săturat cu toţii de poveşti, de promisiuni, de amintiri. Faptul că Palatul Mărăşti era unul cu o arhitectură extrem de frumoasă nu schimbă cu nimic stadiul în care se află acum: cu tencuiala căzută şi folosit la potenţialul său minim. Pe lângă gunoaiele din centru, gangurile murdare şi alte clădiri aflate în paragină, teatrul completează o imagine deluzorie a unui univers bacovian, ce nu poate fi înveselit nici măcar de diversele schimbări aduse prin înfrumuseţarea Parcului Trandafirilor sau plantarea florilor. Şi ce schimbare ar aduce aspectului oraşului dacă ar fi finalizate lucrările de renovare! Clădirea are un ridicat potenţial economic şi turistic. Dacă i-ar fi valorificate istoria, arhitectura, amplasamentul, structura, frumuseţea! De ce nu ştim să profităm de ce avem? Reuşim mereu să ne plângem că Bacăul este un oraş îmbătrânit, că nu mai e atât de cunoscut cum era odată, că nu are prea multe de oferit. Şi ne înşelăm, pentru că nu vedem lucrurile care sunt chiar în faţa noastră. Dacă am lua iniţiativă, dacă am vrea mai mult de la oraşul nostru, dacă am fi o comunitate mai bine închegată, dacă am şti să promovăm frumosul, cultura, istoria, dacă, dacă… Eu mă încăpăţânez să cred că putem transforma acest „dacă” în ceva sigur, ceva tangibil. Eu chiar cred că se poate mai bine. Voi ?

Sursa foto: Deșteptarea.ro

Autorul articolului

Articole asemănătoare

Fără comentarii

Poți publica primul comentariu la acest articol.

Lasă un comentariu

Please enter your name. Please enter an valid email address. Please enter a message.