Vasile Nistor : „Cersetoria copiilor, un fenomen alarmant ce trebuie diminuat”

Domnul Vasile Nistor:

Declaraţia politică este intitulată „Cerşetoria copiilor, un fenomen alarmant ce trebuie diminuat”.

Stimaţi colegi senatori, România se confruntă cu efecte tot mai negative din cauza fenomenului cerşetoriei în rândul copiilor. Nu există, practic, nicio localitate din ţară unde să nu întâlnim copii la cerşit, pe străzi, în mijloacele de transport, în diverse locuri publice sau zone turistice. Specialiştii susţin că în ultima perioadă s-a înregistrat o creştere a numărului de copii ai străzii în România, dar şi a numărului de cazuri de cerşetorie cu protagonişti minori. Consider că locul copiilor români este la şcoală, nu în stradă, de aceea cred că Guvernul trebuie să se implice mult mai activ în combaterea acestui fenomen îngrijorător. Deşi situaţia cerşetoriei este una de interes naţional, instituţiile abilitate ale statului nu dispun de date statistice oficiale care să dezvăluie amploarea fenomenului. Totuşi, potrivit Poliţiei, cerşetorii din Bucureşti pot câştiga, în medie, 2 000 de lei lunar, în timp ce familiile care îşi trimit copiii în stradă, la cerşit, pot agonisi până la 7 000 de lei pe lună. Din păcate, autorităţile nu pot diminua numărul cerşetorilor prin aplicarea legii, fiindcă această infracţiune este încurajată de atitudinea întregii societăţi. Prin urmare, Poliţia face repetate apeluri către cetăţeni, îndemnându-i să nu mai dea bani cerşetorilor, însă acestea rămân de fiecare dată fără efect. Este cât se poate de evident că, dacă oamenii nu ar mai da bani cerşetorilor, aceştia ar dispărea treptat din peisaj, iar reţelele organizate care se ocupă cu exploatarea copiilor prin cerşetorie ar fi mai uşor de anihilat. Există un sentiment de revoltă generală a opiniei publice europene, iar România trebuie să acţioneze rapid şi cât se poate de puternic pentru a combate fenomenul. Printre cauzele autohtone care favorizează cerşetoria copiilor, un loc principal îl ocupă sărăcia, respectiv problemele avute de părinţi, rămaşi fără locuri de muncă şi fiind astfel în imposibilitatea de a-şi trimite copiii la şcoală. Consider că avem nevoie, pe lângă cadrul legislativ, de programe de educare a copiilor trimişi de părinţi să cerşească. Rapoartele ONG-urilor care se ocupă de acest subiect arată că în mediul urban majoritatea copiilor cerşesc pentru a contribui la supravieţuirea familiilor lor. Se estimează că aproximativ 5 000 se află în capitală şi alte câteva oraşe mari, printre care şi Bacăul. Dintre copiii care muncesc pe stradă mai mult de opt ore de zi, 44% cerşesc în condiţii dificile, cea mai mare parte a lor suferind de boli de piele, TBC, hepatită, 61% dintre ei au abandonat şcoala, în general în jurul vârstei de 11 ani, 34% sunt analfabeţi, iar 40% au cunoştinţe reduse de scris şi citit. Exploatarea cerşetoriei este pedepsită prin noul Cod penal, cu până la cinci ani de închisoare, însă, cu toate acestea, deşi există cadrul legislativ, autorităţile nu reuşesc să diminueze acest fenomen. Sunt de părere că avem nevoie de înăsprirea acestor măsuri, în aşa fel încât părinţii să fie constrânşi să nu îşi mai trimită copiii la cerşit. De asemenea, trebuie schimbată mentalitatea societăţii, care rămâne indiferentă la drama victimelor acestui fenomen. Oamenii trebuie să fie conştientizaţi asupra faptului că dacă dau câţiva bănuţi copiilor care cerşesc nu se rezolvă problema, ba, din contră, astfel se încurajează în mod direct dezvoltarea reţelelor organizate de trafic de persoane. Aştept ca statul să ia măsuri urgente şi eficiente pentru diminuarea acestui fenomen agravant, care ne aduce prejudicii enorme de imagine în plan internaţional.

Vă mulţumesc.