Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Două drame petrecute în ultimele săptămâni în colegiul pe care îl reprezint m-au determinat să vin astăzi în faţa dumneavoastră. Un bărbat de 40 de ani a murit în faţa Fiscului din Oneşti, acum câteva zile. Şi-a dat pur şi simplu foc, pentru că nu a mai suportat povara datoriilor pe care le avea de plătit către stat. Acum aproape o lună în urmă, un alt oneştean, tot om tânăr, a sfârşit într-un ştreang, după ce a realizat că este în imposibilitatea de a mai da banii pentru întreţinerea apartamentului. Două destine, cu tot ce presupun aceste gesturi disperate: durerea familiilor, copii rămaşi fără părinţi.

Am venit în faţa dumneavoastră să trag un semnal de alarmă. Avem, doamnelor şi domnilor colegi, responsabilităţi faţă de multe aspecte ce se petrec astăzi în societatea românească. Nu putem trece mai departe, cu ochii închişi, ca şi cum astfel de drame au loc în alte timpuri, nu în aceste vremuri în care noi suntem parlamentari ai statului român.

Trăiesc tot mai mult senzaţia că toată grija actualilor guvernanţi, toată grija noastră, atunci când votăm o lege sau alta, se îndreaptă doar spre cei defavorizaţi. De oamenii normali, de oamenii activi, de cei care ar trebui să dezvolte societatea noastră, de cei care ar trebui să ducă un trai decent în baza muncii lor, nu se mai preocupă nimeni.

Sunt cu atât mai îngrijorat cu cât astfel de evenimente au loc într-un oraş cunoscut, Oneşti, judeţul Bacău, până acum câţiva ani un pol de susţinere a economiei româneşti, un oraş în care a funcţionat o rafinărie, un combinat de cauciuc sintetic, singurul, de altfel, din ţară, şi o performantă companie chimică. Pe unele s-a pus lacătul, altele sunt într-un regres pe care nu-l justifică nici măcar criza economică mondială sau lipsa pieţelor de desfacere, iar ceea ce se întâmplă la mine în colegiu poate fi multiplicat, din păcate, în foarte multe alte locuri din ţară. Este suficient să mă uit în Bacău, unde, pe locul unei fabrici de încălţăminte care exporta în toată lumea funcţionează astăzi un mall, pe locul unei fabrici de postav deschisă înainte de Primul Război Mondial s-a ridicat un alt mall, iar cea mai veche fabrică de hârtie din ţară a fost transformată într-un teren viran.

Cred că suntem responsabili pentru ceea ce se întâmplă şi pentru faptul că avem oameni activi care ajung să-şi dea foc, asupriţi de poveri fiscale. Cred că avem datoria, obligaţia, de a cere guvernanţilor să prezinte măsuri ferme şi coerente, pe termen scurt şi mediu, de susţinere a economiei româneşti, de ajutor pentru o economie reală, sănătoasă, cea care aduce plusvaloare unei societăţi şi bunăstarea oamenilor. Acesta este un proiect care ar trebui să preocupe pe toţi, dar măcar dreapta românească ar trebui să se adune în jurul acestui proiect, până nu ne vor pleca toţi specialiştii din ţară, în căutarea unui trai minim decent.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Da, sunt îngrijorat de soarta populaţiei active din România şi mă mai preocupă ceva. S-a pierdut ideea clasei de mijloc, care astăzi e ca şi inexistentă. Uitaţi-vă că niciunul dintre noi nu mai are curajul să vorbească despre această clasă de mijloc, care părea unul dintre cele mai frumoase şi generoase proiecte ale anilor ’90. Şi micul om de afaceri, şi medicul, şi profesorul, şi meseriaşul adevărat ar fi trebuit astăzi să se regăsească în această clasă de mijloc.

După 25 de ani, trăim într-o lume profund stratificată. Cei foarte puţini şi foarte bogaţi, şi restul lumii. De aceea, cred că ar trebui să reflectăm şi să ne gândim la o strategie pentru economia românească şi pentru oamenii activi ai acestei ţări, care au nevoie de muncă, de alternative şi nu de ajutoare sociale.

Nu poţi să ai prosperitate, dezvoltare şi, nu în ultimul rând, democraţie ignorând clasa de mijloc.

Vă mulţumesc.

Valerian Vreme, deputat, Partidul Mişcarea Populară, Colegiul nr.6, Oneşti, Bacău

Media
No rating yet

Leave A Comment

Please enter your name. Please enter an valid email address. Please enter message.