Smarandache Miron Alexandru – Războiul din USL, episodul «Şah la Crin Antonescu»

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

„Războiul din USL, episodul «Şah la Crin Antonescu»”

Am mai semnalat de la această tribună a Legislativului – poate singura posibilitate de a ne exprima punctele de vedere, în lipsa unor dezbateri reale, pe problemele stringente care frământă românii – că tensiunile existente în coaliţia guvernamentală nu vor rămâne fără urmări în plan politic. Dacă până în debutul acestei toamne principalele partide componente ale USL şi-au spălat, cât de cât, rufele în familie, acum nimeni şi nimic nu i-a mai convins să nu se dueleze public, în şedinţele interne, în faţa reprezentanţilor presei, sau chiar în direct, în emisiunile televizate. De altfel, „teleguvernarea” USL, abătută în mod arbitrar peste români, oricum sleiţi de puteri şi resurse de criza fără de sfârşit şi de guvernările anterioare, nu a făcut niciun bine nimănui. Recunosc tacit şi pe ascuns acest lucru chiar şi exponenţii partidelor de la guvernare, ale căror promisiuni s-au dovedit a fi vorbe deşarte, iar îmbunătăţirea calităţii vieţii românilor nu s-a produs, ba din contră!

Acum însă USL are zilele numărate! Eu am mai spus asta, în urmă cu câteva luni, şi iată că am avut dreptate. Zilele USL sunt numărate, chiar cei mai de seamă artizani ai săi, premierul şi preşedintele Senatului, lansându-se în atacuri frontale pe tema viitorului prezidenţiabil al Uniunii…. După ce liderul PC a dat un semnal clar de nefuncţionalitate a Alianţei de centru-dreapta, acuzându-i pe liberali că… nu îi prea bagă în seamă, tensiunile acumulate au răbufnit zilele trecute la cel mai înalt nivel. Astfel, preşedintele PNL, sărind nonşalant peste statutul de candidat şi deja autointitulat preşedinte al României, a denunţat public atitudinea aşa-zis parşivă a premierului referitoare la mai multe aspecte care au ţinut agenda presei în ultima perioadă, mai puţin însă şi agenda cetăţenilor din această ţară. Astfel s-a ajuns ca războiul din USL să ţină capul de afiş al televiziunilor zile întregi, de parcă acest conflict purtat în direct i-ar fi interesat pe români, le-ar fi mărit salariile şi pensiile, le-ar fi dat bani de pâine şi medicamente sau i-ar fi scos din şomaj şi sărăcie.

În opinia mea, supărarea excesivă a preşedintelui Senatului are mai multe motive, obiective, poate, din punctul de vedere al domniei sale. Judecând la rece, Crin Antonescu se află în cea mai mare dilemă a existenţei sale politice de până acum: a fi sau a nu fi la Cotroceni! După ce a stat în palatul prezidenţial în luna de suspendare a actualului preşedinte din vara trecută, comportamentul politic al liderului liberal s-a schimbat mult, şi nu în bine, aşa cum au constatat nu numai analiştii politici imparţiali, atâţia câţi şi-au mai păstrat acest statut, dar şi oamenii de rând, cei necunoscători într-ale politicii. Parcă interimatul de la Palatul Cotroceni l-a făcut pe Antonescu să încerce din răsputeri să devină un… al doilea Băsescu, cel puţin aşa se manifestă prin declaraţiile şi limbajul folosit în ultima perioadă, atât în interiorul USL, cât şi faţă de ziarişti. Mai mult, faptul că domnia sa susţine că a trecut deja de la statutul de candidat la preşedinţie la cel de preşedinte, cu un an şi jumătate înaintea scrutinului prezidenţial din 2014, nu denotă decât un fel de amatorism politic, care îl va costa, fără îndoială.

În acest context, la care se adaugă scăderea deloc neglijabilă din sondajele de opinie, comportamentul antonescian vizavi de primul-ministru şi PSD nu îi va aduce beneficii pe termen lung, ci din contră. Pozând într-un Băsescu popular şi aprig în limbaj şi războindu-se pe faţă cu principalul partid al alianţei, este foarte probabil ca domnul Crin Antonescu să se aleagă doar cu deservicii politice majore, care-l vor costa tocmai lucrul care-l doare cel mai tare: fotoliul de la Cotroceni.

Am mai spus-o şi o repet: USL a fost şi este o alianţă contra naturii, conjuncturală, bazată pe interese meschine, economice şi politice, de moment. Stânga cu dreapta, protecţia socială cu dezvoltarea investiţiilor şi a capitalului privat? Nu se putea ţine aşa ceva la infinit. Acum că i s-a dat şah, Crin Antonescu este pus să aleagă între două variante, ambele însă pierzătoare: ori rămâne candidatul USL la preşedinţie, dar cu riscul de a nu fi votat de PSD-işti, ori rupe alianţa şi candidează doar cu liberalii, caz în care s-ar putea să nu fie votat nici de PSD-işti, nici de liberali. În ambele cazuri Crin Antonescu, aflat în preajma unui final pe care singur şi l-a anticipat, atunci când a spus că renunţă la politică dacă Băsescu se întoarce la Cotroceni, s-ar putea să primească un „mat” decisiv pentru cariera sa politică.

Autorul articolului

Articole asemănătoare

Fără comentarii

Comments are closed.