Smarandache Miron Alexandru – Premierul-jucător!

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

“Premierul-jucător!”

Vreau să accentuez asupra unor cazuri flagrante de ingerinţe nejustificate în sistemul de justiţie din ultima perioadă, ale primului-ministru Victor Ponta. Domnia sa, a avut două declaraţii neconforme cu calitatea sa de membru al Guvernului, mai ales ca premier, din punctul de vedere al respectării separaţiei puterilor în stat şi al independenţei fără echivoc a justiţiei.

Un prim derapaj de la prerogativele sale constituţionale şi de fişă a postului a avut loc la ceremonia de învestire a noii conduceri a Ministerului Public. Cu acel prilej, primul-ministru şi-a spus public doleanţa de a nu mai vedea procurori anchetând oameni de la ţară. “Cu o singură ocazie o să mai comentez din funcţia publică activitatea Parchetului, atunci când o să cer să transmiteţi publicului rezultate, ce s-a întâmplat, e vinovat, e nevinovat x, y, important este ca activitatea să fie conform legii, dar să fie şi comunicată, pentru că altfel comunică alţii în locul dumneavoastră (…) Cred că rolul Parchetului este de a-i sancţiona pe cei vinovaţi, de a aplica legea şi de a nu ne întoarce niciodată în istorie. Nu vreau să mai văd, ca anul trecut, scene din anii ’50, cu procurori veniţi din vacanţă care cercetează oameni de la ţară. Cred că aveţi foarte mulţi oameni care au încălcat legea şi trebuie să răspundă.”, le-a indicat premierul procurorilor. Orice om de bună sau mai puţin bună-credinţă vede cu ochiul liber amestecul direct al lui Ponta în activitatea Ministerului Public. O asemenea “directivă” de genul “nu vreau să mai văd” constituie un abuz de putere, un amestec direct în atribuţiile justiţiei, dar şi o încălcare a demnităţii procurorilor români.

O a doua declaraţie publică incompatibilă cu funcţia şi statutul domniei sale a fost cea prin care Ponta şi-a manifestat public dorinţa de a nu fi condamnată o persoană, în speţă fostul fotbalist Gică Popescu. Concret, Ponta a spus răspicat că nu ar agrea ca fostul mare fotbalist român să primească o pedeapsă privativă de libertate. Faptul că primul-ministru are simpatiile sale este uman şi de înţeles. A le exprima însă în public, înaintea acordării sentinţei în “Dosarul Transferurilor”, cu menţiunea că lui nu i-ar pica bine să îl vadă pe Gică Popescu după gratii, este cu totul altceva, respectiv o nouă încălcare a independenţei justiţiei.

Aceste două declaraţii, precum şi câteva anterioare, încalcă dispoziţiile naţionale, dar şi ale legislaţiei internaţionale, care consacră independenţa judecătorilor şi procurorilor drept valori esenţiale într-o democraţie şi într-un stat de drept, acestea trebuind respectate de oricine, indiferent de funcţia ocupată. Potrivit art. 2 alin (4) din Legea nr.303/2004, “Orice persoană, organizaţie, autoritate sau instituţie este datoare să respecte independenţa judecătorilor”, iar art. 62 alin.(4) din Legea nr. 304/2004 stipulează că “Parchetele sunt independente în relaţiile cu instanţele judecătoreşti, precum şi cu celelalte autorităţi publice”. Inclusiv, pe cale de consecinţă, în relaţia cu primul-ministru al Guvernului României.

Astfel de “dovezi de susţinere” a independenţei justiţiei sunt păguboase pentru cariera premierului. Probabil că domnia sa s-a molipsit în sens negativ de la partenerul său de coabitare, preşedintele-jucător, şi doreşte să-i calce pe urme, devenind premier-jucător. Sau, mai grav, Victor Ponta are reminiscenţe din timpurile în care a fost el însuşi procuror. În oricare din cele două situaţii, premierul s-a aşezat pe lângă lege prin ieşirile publice mai sus menţionate. Datoria sa este să sprijine din punct de vedere administrativ buna funcţionare a parchetelor şi a instanţelor, nu să îşi dea cu părerea despre ceea ce trebuie să facă procurorii sau ce decizie să dea instanţele. Ponta nu trebuie să influenţeze nici un fel de autoritate şi putere a statului, nici măcar cu un semn de întrebare ce poate trăda o potenţială implicare. Prin ceea ce face însă, primul-ministru se dovedeşte a fi la fel ca personajul pe care până nu demult îl hulea şi de a cărui practici anticonstituţionale se delimita cu vehemenţă.

Media
No rating yet

Comments are closed.