Smarandache Miron Alexandru – Monumentele naturii din România, în pericol de dispariţie

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

„Monumentele naturii din România, în pericol de dispariţie”

Ziua internaţională a monumentelor, marcată în fiecare an pe data de 18 aprilie, ar fi trebuit să fie o zi importantă şi pentru România, prin conştientizarea populaţiei asupra vulnerabilităţii patrimoniului şi a acţiunilor necesare pentru protecţia şi conservarea sa. Nu a fost însă aşa, din cauza letargiei şi lipsei de preocupare a autorităţilor centrale şi locale referitoare la abordarea acestui subiect important, tratat cu maximă responsabilitate în ţările Uniunii Europene.

Ziua Internaţională a Monumentelor şi Siturilor – 18 aprilie – se aniversează anual, începând cu anul 1983, conform aprobării Conferinţei Generale UNESCO, la propunerea ICOMOS – Comitetului Internaţional al Monumentelor şi Siturilor. Din nefericire, patrimoniul industrial, ca de altfel şi alte sectoare ale patrimoniului cultural, sunt în pericol atât la nivel mondial, cât şi în România, poate mai acut la noi în ţară. Fabrici, mine, căi ferate, instalaţii de producere a energiei electrice, locuinţe muncitoreşti etc., reprezintă tot atâtea repere ale dezvoltării societăţii umane şi au o importanţă egală cu cea a siturilor laice sau religioase cărora li se acordă, în mod tradiţional, o mult mai mare atenţie. Patrimoniul industrial este în pericol de dispariţie prin distrugere şi abandon, existând astfel riscul de pierdere a unor mărturii esenţiale privind geniul creator al umanităţii.

Monumentele naturii din România sunt la rândul lor în pericol. Bine cunoscutele rezervaţii protejate din parcurile naturale ale munţilor noştri, impunătoare atât prin măreţia peisajului, cât şi prin complexitatea faunei şi florei, se confruntă cu mai multe tipuri de dificultăţi. Comportamentul dezordonat al turiştilor, poluarea frecventă cu deşeuri menajere, alături de dezvoltarea infrastructurii, în lipsa efectuării unui inventar al speciilor şi amenajării perimetrelor pe care le conţin, încep să aibă efecte negative, în sensul deteriorării habitatelor şi a pierderii treptate a biodiversităţii. Mai mult, situaţia dramatică a parcurilor naturale este înrăutăţită şi de lipsa de implicare a autorităţilor centrale, judeţene şi locale. Acestea ar trebui obligate, printre altele, să asigure un buget necesar bunei administrări a ariilor protejate şi să constituie o structură de specialitate în vederea coordonării activităţii de administrare. Îndatoririle respective nu sunt însă respectate, şi din cauza faptului că lipsesc planurile de management ale rezervaţiilor, iar acolo unde există, ele nu sunt aplicate de către autorităţi.

Mai mult, rezervaţiile naturale de prim rang ale României, cum sunt Parcul Naţional Bucegi sau cel din Munţii Rodnei, sunt în pericol de dispariţie din cauza defrişărilor masive ale pădurilor şi asaltului haotic al tehnologiilor moderne. Iată de ce ziua de 18 aprilie trebuia să fie una importantă pentru guvernul USL, dar Ministerul Culturii nu a catadicsit nici măcar să posteze pe site o informaţie de două rânduri care să marcheze acest eveniment.

În consecinţă, preocuparea Executivului pentru conservarea şi protejarea monumentelor a fost sublimă, dar a lipsit cu desăvârşire.

Autorul articolului

Articole asemănătoare

Fără comentarii

Comments are closed.