Smarandache Miron Alexandru – Mişcarea Populară şi România Liberală, noul PLD al lui Traian Băsescu

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

“Mişcarea Populară şi România Liberală, noul PLD al lui Traian Băsescu”

Mai mulţi clasici ai omenirii au afirmat, fundamentat pe studii, vechea şi încă valabila teorie conform căreia “Istoria se repetă”. Cu o periodicitate imposibil de prevăzut, istoria este, într-adevăr, repetabilă. Ea se repetă în cele mai diferite modalităţi şi pe eşichierul politic dâmboviţean, unde Traian Băsescu, aşteptându-şi debarcarea la termen de pe vasul Cotrocenilor, se pregăteşte de o nouă joacă de-a pluralismul politic.

Dacă facem recurs la memoria statisticilor, Partidul Liberal Democrat (PLD) s-a format în decembrie 2006, prin ruperea unei aripi a Partidului Naţional Liberal. PLD a fost condus de Theodor Stolojan, intrat în anale cu apelativul “dragă Stolo”, fost membru FSN, după un aşa-numit puci la adresa liderului PNL de atunci, Călin Popescu-Tăriceanu. Liberal-democraţii doreau o mai bună colaborare cu Partidul Democrat. PNL şi PD au format Alianţa “Dreptate şi Adevăr”, relaţiile dintre cele două formaţiuni devenind tot mai tensionate din 2006. Sloganul PLD a fost “Progres, Libertate, Demnitate”, iar în decembrie 2007 a fuzionat cu PD, devenind Partidul Democrat Liberal (PDL).

Nu a trecut prea mult de atunci şi, cum spuneam, istoria se repetă, chiar dacă unii protagonişti au rămas aceiaşi. Ce se întâmplă în 2013? Uniunea Social-Liberală îşi trăieşte în contradicţii ultimele momente de tandreţe. PDL a supravieţuit razant unei tentative de destrămare anunţată de acelaşi Traian Băsescu. La rândul lor, liberalii, nemulţumiţi cu statutul de violoncel neauzit în orchestra guvernării, au început şi ei să se “sfâşie” între ei, spre satisfacţia PSD, care câştigă puncte prin coabitarea premierului cu preşedintele. Pe fondul acestor nemulţumiri colective, istoria se repetă cam exact în felul celor întâmplate cu PLD.

Astfel, Fundaţia “Mişcarea Populară”, desprinsă din mijlocul supăraţilor din PDL la cererea lui Traian Băsescu, şi “Iniţiativa România Liberală”, o emanaţie ascunsă a lui Tăriceanu, în care se regăsesc mulţi foşti exponenţi ai Alianţei “Dreptate şi Adevăr”, se pregătesc asiduu să intre cu platformele lor în conştiinţa electoratului.

Motivele oficiale pentru înfiinţarea acestor două mişcări de tip ONG, care vor ajunge în curând două sau un singur partid, sunt legate de gradul ridicat de absenteism la vot, de iresponsabilitatea guvernării şi alte baliverne cu tentă civică. Aceste două platforme civico-politice vor avea un traseu previzibil, la comanda marinarului care nu se va mai pensiona din politică. Vor înfiinţa un sigur partid, după chipul şi asemănarea PLD, iar apoi calea este deschisă.

Mişcarea Populară şi România Liberală, indiferent sub ce nume vor activa ca un tot politic unitar, vor fi partidul-instrument de luptă politică al lui Traian Băsescu, vehiculul electoral utilizat în următorii ani de acesta. Rămâne de urmărit ce dimensiune politică va avea această pură formaţiune politică, respectiv dacă apariţia ei va avea efectul de a scoate din reverie românii în ziua viitoarelor scrutine. De asemenea, succesul sau “moartea din faşă” a noului PLD va ţine şi de numele celor care vor părăsi în final PDL şi PNL pentru a se alătura lui Băsescu.

Pentru că, aşa cum bine spunea un clasic în viaţă, mulţi sunt politicieni în România, dar puţini sunt oameni politici…