Smarandache Miron Alexandru – Istoria se repetă degeaba la Roşia Montană!

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

„Istoria se repetă degeaba la Roşia Montană!”

Subiectul arzător al exploatării aurului şi a celorlalte zăcăminte nepreţuite de la Roşia Montană a fost întors pe toate feţele în ultima perioadă. Folosesc acest prilej şi privilegiu parlamentar pentru a-mi exprima punctul de vedere, dar, în acelaşi timp, opinia mea reprezintă un îndemn la calm, la prudenţă, la moderaţie socială şi politică, în condiţiile în care multă lume s-a trezit în necunoştinţă de cauză să „atace” politicianist problema. Fără a mă pronunţa în mod categoric despre viabilitatea acestui proiect, care trenează, iată, de aproape 20 de ani, aduc în faţa domniilor voastre câteva argumente de ordin istoric, economic, şi, nu în ultimul rând, logic.

În primul rând, aş sublinia că Roşia Montană este un alt exemplu al incompetenţei şi incapacităţii statului român, reprezentat evident de politicienii care au condus ţara după 1989. Tergiversarea acordării unei soluţii privitoare la exploatarea aurului din Munţii Apuseni este ruşinoasă pentru clasa politică responsabilă de guvernarea României din ultimii 18 ani, de când datează povestea fără de sfârşit a Roşiei Montane. Istoria derulării acestui proiect controversat cuprinde numeroşi potentaţi politici ai anilor trecuţi şi prezenţi, dar, ca de obicei în România, nimeni nu a fost cercetat şi nimeni nu răspunde pentru cele petrecute.

Până la a ne pronunţa pro sau contra, sunt o sumedenie de întrebări legate de Roşia Montană ale căror răspunsuri rămân învăluite în mister, necunoscute opiniei publice. Unul dintre cele mai importante este redevenţa pe care o va obţine statul român de pe urma realizării investiţiei din Apuseni. Mai pe înţelesul tuturor, mă refer la banii pe care ţara noastră îi va câştiga după ce canadienii vor scoate tot aurul din munţi. Deşi a fost majorată, redevenţa cuvenită statului român este în continuare una nesemnificativă, comparativ cu valoarea aurului care va lua drumul… buzunarului investitorului. Am putea asista astfel la repetarea poveştii privatizării Petrom, afacere deloc profitabilă pentru România, în urma căreia, după cum am mai afirmat, zeci de mii de oameni au rămas fără locuri de muncă, iar statul nu câştigă mai nimic. În opinia mea, există un real pericol pentru a se repeta istoria şi la Roşia Montană, mai ales din cauza faptului că nimeni nu se grăbeşte să informeze corect românii despre prevederile acestui contract de asociere în urma căruia este foarte probabil ca noi să rămânem cu un dezastru ecologic, iar canadienii cu profiturile… Consider aşadar că un prim pas înspre normalizarea situaţiei ar fi desecretizarea acestei investiţii, pentru ca românii să ştie conţinutul contractului şi să poată emite păreri pertinente. Până atunci, ambele tabere, atât cei pentru, cât şi contestatarii, sunt într-o sensibilă eroare în ceea ce priveşte exprimarea opiniei hamletiene, a fi sau a nu fi…

O altă nebuloasă a acestei investiţii cu origini în anul 1995 se referă la utilizarea cianurilor în procesul de extracţie a aurului şi a celorlalte metale preţioase. De-a lungul timpului, canadienii s-au străduit din răsputeri, graţie unor politici de lobby plătite cu bani mulţi, să creeze o opinie potrivit căreia cianuraţia nu este nocivă într-o asemenea exploatare de mari dimensiuni. Specialiştii afirmă contrariul şi susţin că după investiţie nu va mai rămâne decât un deşert arid în mijlocul Apusenilor. Acum însă, proiectul trimis de Guvern în Parlament nu răspunde nici acestei întrebări, iar demersul este de la bun început unul sortit eşecului, cel puţin din punct de vedere politic…

Pentru că am vorbit de aspectul pur politic al subiectului, nu pot decât să dezavuez asemenea manifestări ale guvernanţilor, care votează în Guvern proiectul, iar în Parlament se pronunţă invers! Nu poţi să votezi azi în Guvern un proiect, oricare ar fi, şi mâine să-l pui la „stâlpul infamiei” tot tu, şi să votezi împotriva lui, dar de data asta în Legislativ.

Nu în ultimul rând, vreau să accentuez asupra realităţii conform căreia românii au dreptul să ştie ce conţine contractul, mai exact clauzele de reziliere ale acestuia. Vom asista la un nou caz Bechtel? Vom fi din nou ţapi ispăşitori, pe bani mulţi? Fiecare român va plăti din nou taxe şi impozite mai mari din cauza incompetenţei celor de la guvernare? Probabil ca da, Doamne-ajută să mă înşel…

Ca o posibilă soluţie, găsesc de cuviinţă că, dacă nu vrem acest proiect, trebuie să găsim alternativa. Oamenii din Apuseni au nevoie de locuri de muncă, nu de poveşti pe pâine. Guvernanţii sunt obligaţi să desecretizeze proiectul, să identifice cea mai bună soluţie pentru locuitorii din Roşia Montană, şi apoi să ne apucăm de treabă! De această dată serios!

Autorul articolului

Articole asemănătoare

Fără comentarii

Comments are closed.