Senatorul Marcel Bujor: declaraţie politică despre situaţia dificilă a persoanelor vârstnice din ţara noastră
Titlul declaraţiei politice: „Bătrânii României se luptă cu singurătatea şi nepăsarea”
Stimaţi colegi,
Data de 1 octombrie a fost desemnată Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, fiind dedicată omagierii şi respectării celor vârstnici. Această zi nu trebuie să reprezinte doar un act de celebrare, doar un omagiu adus celor ajunşi în această etapă a vieţii, ci şi un prilej de reflecţie asupra condiţiei de pensionar în societatea de astăzi.
România trebuie să se inspire din modelele altor ţări în implementarea unor măsuri adecvate destinate persoanelor vârstnice, pentru a le permite acestora să rămână membri deplini ai societăţii şi pentru a le asigura dreptul la o viaţă normală, împlinită şi demnă.
„Cine nu are bătrâni, să-şi cumpere”, spune un proverb românesc, rar aplicat în realitatea crudă a vârstnicilor României. Bătrânii reprezintă una din cele mai vulnerabile categorii de populaţie, majoritatea dintre ei dependenţi de serviciile de asistenţă socială, luptându-se cu singurătatea, boala, izolarea, neputinţa şi sărăcia.
Aproximativ 1 500 000 de vârstnici din România sunt astăzi afectaţi de singurătate într-o mai mare sau mai mică măsură, conform studiului realizat de compania de cercetare GfK în septembrie 2015, abandonaţi de copii şi nepoţi, dar şi de autorităţile locale, care invocă lipsa banilor pentru îngrijirea lor.
De-a lungul timpului, autorităţile şi-au pierdut interesul pentru această categorie vulnerabilă printre hârtii şi strategii necesare pentru susţinerea bătrânilor singuri, au risipit şi blocat fonduri în instituţii specializate pentru vârstnici neterminate, dezafectate şi inutile pentru îngrijirea acestora, uitând că aceste persoane au dreptul la o bătrâneţe demnă şi liniştită.
Bătrânii României au dreptul ca statul să construiască instituţii specializate pentru aceştia în raport cu nevoile lor, să contribuie la ameliorarea condiţiilor lor de viaţă şi să sprijine implicarea acestora în comunitate.
Instituţiile specializate pentru vârstnici sau îngrijirea la domiciliu pot fi alternative la îmbunătăţirea calităţii vieţii acestora. Lipsa spaţiului în căminele de bătrâni reprezintă o problemă majoră, mulţi dintre ei reuşind să prindă loc doar pe listele lungi de aşteptare.
Din datele colectate de la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale în anul 2014, erau înregistrare la nivelul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice 108 cămine în sistemul public, cu o capacitate totală de 7 854 de locuri, şi 95 de cămine în sistemul privat nonprofit, respectiv administrate de ONG-uri, cu o capacitate de 3 730 de locuri. Totodată, sunt înregistrate 44 de servicii de îngrijire la domiciliu administrate de autorităţile administraţiei publice locale, care acordă îngrijire pentru un număr mediu pe an de 1 708 locuri, şi 126 de servicii de îngrijire la domiciliu administrate de ONG-uri, care acordă îngrijire unui număr mediu pe an de 14 236 de beneficiari. Un număr infim, raportat la cei 1 500 000 de bătrâni singuri.
Este imperios necesar ca Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice să susţină dezvoltarea reţelei naţionale de servicii sociale adresate persoanelor vârstnice prin programe de interes naţional şi programe de investiţii în lucrări de construcţii/reabilitări clădiri.
Serviciile de asistenţă socială trebuie să asigure respectarea drepturilor persoanelor vârstnice aşa cum sunt ele reglementate în tratatele şi convenţiile internaţionale.
Stimaţi colegi,
După o viaţă plină de muncă şi sacrificii, bătrânii nu trebuie abandonaţi în uitare şi consideraţi doar nişte voturi în campaniile electorale, statul având responsabilitatea de a le îmbunătăţi calitatea vieţii şi de a le încuraja o îmbătrânire demnă, bazată pe un sistem integrat de servicii şi prestări sociale pentru acest grup vulnerabil.
Vă mulţumesc.