Luchian-DragosDomnule preşedinte !

Doamnelor si domnilor senatori!

Intervenţia mea de astăzi este necesară în contextul în care din ce în ce mai mulţi politiceni se folosesc de valori identitare ale poporului român şi le manipulează pentru atingerea intereselor electorale personale.

Ideologii doctrinelor politice, în special cei din zona dreptei de factură liberală – din care face parte şi conceptul de liberalism-conservator, de care aparţine şi Partidului Naţional Liberal – au trasat întotdeauna o diferenţă clară între ’’patriotism” şi ’’populismului de tip naţionalist”.

În contextul fenomenului migraţionist, a eşecului reformelor liberale pe bătrânul continent, a tehnicilor conflictelor îngheţate practicate de Rusia, observăm o explozie a extremismului politic european.

În preajma alegerilor locale mulţi actori politici joacă cartea naţionalismului, ca parte a conceptului de patriotism, ducând la derizoriu acest concept politic.

În acest sens edificatoare sunt afirmaţiile gânditorului Erik Maria Ritter von Kuehnelt-Leddihn – unul dintre teoreticenii conservatorismului-liberal continental – care considera că “patriotul (deşi e cât se poate de mândru de ţara sa, de zestrea axiologică a acesteia ş.a.m.d.) este capabil să înţeleagă şi să accepte varietatea de opinii, diversitatea culturală, rasială şi lingvistică ” spre deosebire de interpretarea populistă a naţionalismului care nu este nici pe departe apt de o astfel de deschidere: ”Patriotismul, nu naţionalismul, reprezintă ataşamentul politic ideal. Patriotul este mândru şi mulţumit cu ţara sa şi cu varietatea de culturi, limbi, rase, instituţii, proprietăţi şi clase, tradiţii şi opinii pe care aceasta le găzduieşte. Naţionalistul este în pericol de a se considera (ca parte a unei unităţi colective) superior membrilor de alte naţionalităţi (grupuri etnice). El se află periculos de aproape de rasist. Loialitatea sa are un caracter mai degrabă orizontal, decât vertical. Naţionalismul este o tendinţă „naturală”: naţiunea reprezintă grupul cultural în care cineva este născut’, scria Ritter von Kuehnelt-Leddihn, în ’’Principiile Declaraţiei de la Portland”.

Altfel spus, toţi actorii politici care se dau drept patrioţi ar trebui să înţeleagă că acest concept presupune calitatea unei persoane transparente şi dotată cu un simţ etic fidel propriei naţiuni, dar care acceptă şi diversitatea socială şi culturală.

Stimaţi colegi, am dorit să am această scurtă declaraţie politică pentru a atrage atenţia asupra modului în care folosim titulaturi de genul “interes naţional”, “ţară”, „poporul meu”, „interesul cetăţenilor”, etc….mai precis utilizarea excesivă a unor termeni în speranţa de a fi patrioţi sau mai nou naţionalişti, neîntelegându-se semnificaţia şi responsabilitatea reală a utilizării unor astfel de cuvinte. Haideţi să nu ne mai jucăm cu frazele şi să dovedim practic că suntem patrioţi şi nu doar populişti – naţionalişti în vorbe.

Media
No rating yet

Autorul articolului

Articole asemănătoare

Fără comentarii

Poți publica primul comentariu la acest articol.

Lasă un comentariu

Please enter your name. Please enter an valid email address. Please enter a message.