În această săptămână, dragi băcăuani, am ales să vorbim despre inima orașului nostru, parcul „Cancicov” – un spațiu amenajat strict pentru distracții, odihnă, lectură, recreere, sport și petrecerea weekend-urilor. Și parcă am vrea să zicem că autoritățile au făcut tot ce le stă în putere ca acest parc să devină unul cu adevărat atractiv. Dar nu e chiar așa. Am străbătut fiecare cărăruie pentru a avea motive întemeiate când spun acest lucru. Pentru că începe sezonul estival, parcul e pur și simplu full. Studenți, elevi, tătici cu copii, biciclete, înghețată, vată…Astfel, „Cancicov” devine o oază pentru vizitatorii lui, având umbră și câte-o bancă pentru fiecare. Spune un filosof că, „pentru a vedea tabloul, trebuie să ieși din cadru.” Așa că am ieșit.

 parc foisorCeea ce a strigat cel mai mult în mine a fost foişorul de la „Lăcușor”, ai cărui pereți din cărămidă au fost pur și simplu demolați. Azi, din el n-a rămas decât scheletul din lemn – niște stâlpi care sprijină un acoperiș sub care mulți oameni ai străzii și-au pus speranța în ziua de mâine; dar și pentru mulți tineri îndrăgostiți acest foișor însemna un loc de refugiu plăcut. Acum, cărămizile nu mai sunt. Au fost măturate până la ultimul fir de praf, de parcă a lucrat vântul. Și stă așa, neatins de grija și interesul cuiva, ca un copil orfan.

parc4Cred că știu care e următorul pas: lichidarea totală a chioșcului. Păcat. Era, poate, locul cel mai romantic din parc, înconjurat de acel lăcușor cu sălcii pe mal și podulețul care asigura intrarea în foișor. Apropo de lac: până nu demult, adică atâta cât a fost „sec”, acesta era pistă pentru bicicliștii iubitori de trucuri periculoase. De când a fost umplut cu apă, pretinde cu mai multă râvnă la titlul de „lac”. Mai pe scurt, dacă nu se colportează absolut niciun zvon despre viitorul, frumos sau trist, al chioșcului, înseamnă că acesta e, mai degrabă, sortit uitării definitive.

 parc5O altă stare proastă a lucrurilor o comunică anevoioasele cărări ce leagă una de alta părțile parcului. Nu e absolut nicio problemă, ba chiar e foarte bine, că unele alei se află în proces de renovare. Doar că ritmul cu care se lucrează e unul enervant. Mai mult, nu doar că acestea se renovează, ci s-au construit altele noi, care să sporească accesibilitatea pe tot teritoriul parcului. Numai că multe dintre alei sunt pur și simplu blocate de movile de țărână și parcă finalizarea lucrărilor e una sisifică. Astfel, nu e nevoie de cercetări empirice sau studii speciale ca să observi starea șubredă a parcului Cancicov. Intrarea de lângă Corpul C al Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău e una suspicios de anevoioasă din cauza unor gropi, mai exact vreo patru, care devin fatale, mai ales pe timp de seară, când, ideea de a parcurge parcul e una riscantă, căci felinarele (adevărat) nu lipsesc; ele doar nu funcționează! Astfel, gropile nu se văd pur și simplu. Stricate sunt și alte alei pietonale, așteptând, săracele, implementarea vreunui proiect care să le bage în seamă. E periculos. Chiar și pentru cel care știe pe de rost aleea, ca să nu mai vorbesc de câinii vagabonzi, care numără cât bicicletele în Amsterdam…

padure fara cu boschetiDe verde, e foarte verde și frumos parcul. Iar conceptul de zonă virgină nu e valabil pentru acelea care se vor exploatate de oameni. Desigur mă refer din nou la parcul „Cancicov”, care, de acord, arată destul de bine cu acele parcele de iarbă tânără, înrourată și tunsă regulat. Dar nu tot parcul arată așa. Zonele periferice sunt înrudite cu jungla. Pe-acolo rar sau niciodată nu trece mașina de tuns iarba. Păstrarea curățeniei ține strict de omul și spiritul civic din noi. Trebuie să vă spun că unii băcăuani nu se eschivează de la a ascunde partea frumoasă. De exemplu, pentru ce sunt coșurile de gunoi amenajate practic la fiecare două bănci? A, da. Am aflat. Pentru ca deșeurile să fie depozitate exact lângă coș, când acesta e gol-goluț, de parcă ar fi amplasat pentru un cu totul alt scop. De ce?

N-am vrut, dar era cu neputință să nu observ că pe gard și pe-o parcelă de iarbă stau două ciori moarte, nederanjând pe absolut nimeni. Toată lumea bună, toată lumea fericită. Apoi, nu cunosc pe câte hectare de pământ se întinde parcul, dar pot calcula cu ochiul liber, e o chestie mai puțin matematică: dat fiind faptul că autoritățile s-au îngrijit doar de zona centrală: de la intrarea principală până la Green Park, de-a lungul rondului de la Monumentul Inimilor, e ușor să faci operația de scădere în minte.

parc gunoi sub bancaBănci neîngrijite, alei inaccesibile, zone lăsate în paragină, fântâni arteziene cărora doar datorită exteriorului le mai poți spune așa – acesta e, dragi locuitori ai orașului, parcul „Cancicov” de astăzi. Să sperăm că nu și cel de mâine. Să sperăm că „mâine” vine cu proiecte noi și eficiente. Vrem să avem un oraș drag nouă, mai întâi. Unul din care să nu vrei să pleci. Cum s-ar putea așa? Nicicum, deocamdată. Nu se vede nicio mână ridicată. Iar alături de autorități suntem chiar noi, băcăuanii, care avem aceleași obligații să contribuim la bunăstarea orașului. Încă mai avem nevoia de a spera într-o minune, pământească de această dată, pentru că de cea cerească s-a îngrijit Providența, în așa fel încât data viitoare să scriu cu același pathos despre parc, abundând în epitete și laude.

Dar, până atunci, Se poate mai bine pentru „Cancicov !”

Autorul articolului

Articole asemănătoare

Fără comentarii

Poți publica primul comentariu la acest articol.

Lasă un comentariu

Please enter your name. Please enter an valid email address. Please enter a message.