Se poate mai bine… pentru legislația care reglementează infracţiunile de natură sexuală
Infracţiunile la viaţa sexuală pot lua diverse forme: viol, relaţii sexuale cu minori, corupţie şi perversiuni sexuale. Toate acestea, dar în special primele două, provoacă victimei, pe lângă suferinţele fizice, traume psihice care o vor afecta pe termen lung şi care pot duce la o serie de alte probleme (de natură personală, profesională sau socială).
Situația de la nivel local
Conform unei statistici realizate de către judecătorul Cristi Dănileţ, publicate pe blogul său, Bacăul se află pe locul 20 în ţară în ceea ce priveşte astfel de infracţiuni. Deşi avem o situaţie mai bună decât alte judeţe din Moldova precum Iaşi, Vaslui, Botoşani sau Vrancea, care se află în primele 5 judeţe din România ce au înregistrat un număr mare de astfel de dosare din 2011 până în prezent, nu cred că este o statistică îmbucurătoare. În anul 2011 au fost înregistrate 14 cazuri de viol, 5 de relaţii sexuale întreprinse cu minori şi 1 caz de corupţie. În total, 20 de cazuri. În anul următor numărul a scăzut la 17, ca în anul 2013 să atingă un număr de 30 de dosare – 15 cazuri de viol, 13 de relaţii sexuale cu minori şi 2 de corupţie. În 2014 numărul a scăzut puţin, la 27 de dosare, iar anul acesta au fost înregistrate 17 cazuri. Adunând aceste cifre ajungem la un număr de 111 dosare de infracţiuni la viaţa sexuală, înregistrate în judeţul Bacău din 2011 până în 2015. Iar acestea sunt doar cazuri declarate.
Cum abordează legislația infracţiunilor de natură sexuală
De multe ori, victimele aleg să păstreze liniştea. Statisticile arată că doar 17% din victime apelează la poliţie în urma unui incident de violenţă. Trauma suferită, frica de a nu fi crezute sau de a fi arătate cu degetul de către societate, uneori şi lipsa educaţiei, toate acestea le pot împiedica să depună plângere. În plus, autorităţile nu fac mare lucru împotriva atacatorului. Ba mai mult, conform Noului Cod Penal, pedepsele pentru cei care produc infracţiuni de natură sexuală sunt chiar mai blânde decât erau în trecut. Astfel, conform vechiului Cod Penal, Capitolul III, Art. 197, „Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă:
- a) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună;
- b) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul făptuitorului;
b1) victima este membru al familiei;
- c) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii.
Pedeapsa este închisoarea de la 10 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi, dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani, iar dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.”. În prezent, Noul Cod Penal prevede în Capitolul III, Art. 218 următoarele: „(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârşit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de această stare, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise în condiţiile alin. (1).
(3) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi atunci când:
- a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
- b) victima este rudă în linie directă, frate sau soră;
- c) victima nu a împlinit vârsta de 16 ani;
- d) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice;
- e) fapta a avut ca urmare vătămarea corporală;
- f) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună.
4.Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.”
Cu alte cuvinte, în prezent violatorii primesc pedepse mult mai uşoare şi nu se mai face distincţia între violul asupra unei persoane majore sau asupra unui minor. Este absurd ca pentru o astfel de acţiune atacatorul să aibă posibilitatea de a scăpa cu doar 3 ani de închisoare. Bineînţeles, judecătorul poate opta pentru o pedeapsă mai dură. Însă personal nu cred că 12 ani de închisoare sunt de ajuns pentru cineva care a distrus viaţa unui copil. Spun „distrus” şi nu exagerez, întrucât aceasta fiind pedeapsa maximă probabil ar trebui întrunite majoritatea subpunctelor prevăzute în alineatul 3. Dar nu doar legea prezintă minusuri în ceea ce priveşte modul de abordare a infracţiunilor de natură sexuală.
Din păcate, societatea în care trăim condamnă mai mult victima decât atacatorul, acuzând-o de multe ori că modul în care se îmbracă, comportamentul sau faptul că se afla afară din casă la o anumită oră au condus în mod inevitabil la atac. Nu e de mirare atunci că multe cazuri rămân neraportate, având în vedere lipsa de simpatie a celor din jur şi ineficienţa legii. Există cazuri recente, mediatizate, care scot în evidenţă tocmai aceste minusuri. De ce sunt pedepsele atât de blânde, când traumele suferite pot afecta pe termen lung viaţa victimei şi pot duce la dezvoltarea unor boli psihice sau chiar la sinucidere? De ce există atât de puţine soluţii în România pentru victimele abuzurilor sexuale? De ce trăim într-o societate în care frica de a te afla pe stradă după o anumită oră este ceva normal? De câte astfel de statistici mai avem nevoie pentru a produce o schimbare?
Aceasta este realitatea din România secolului XXI. Faptul că Bacăul ocupă locul 20 pe o asemenea listă nu este tocmai un semnal de alarmă, dar trebuie atrasă atenţia, de câte ori este posibil, că…se poate mai bine!
http://legeaz.net/cod-penal-actualizat-2011/art-197-cpen
http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-218
Photo: https://executivehrconsulting.com/blog-pictures-0