Necula Cosmin – Problemele generaţiilor ce vor veni

Domnul Cosmin Necula:

…………………………………………

Declaraţia mea politică se intitulează “Problemele generaţiilor ce vor veni”.

Şansa pe care această ţară o are cu adevărat sunt generaţiile care vor veni după noi.

Din păcate, aceste generaţii sunt afectate de penuria socială a celor 23 de ani de lipsă de viziune şi de incapacitatea instituţiilor statului ce ar trebui să prevină şi să protejeze copiii noştri.

E foarte important ca părinţii să ştie despre fondul clasei, să ştie despre notele pe care copilul le are sau nu la matematică, dar poate fi tot la fel de important pentru acel părinte să ştie despre riscurile ce sunt cauzate de consumul de substanţe psihotrope şi psihoactive. Să ştie despre devierile comportamentale pe care le generează ingestia acestor substanţe. Poate că ar fi important ca părintele să fie pregătit să recunoască semnele unui consum de substanţe ce îi vor schimba viaţa copilului său într-un mod iremediabil.

Prinşi într-o societate dezrădăcinată şi anomică, lipsiţi de informaţii, tot mai mulţi părinţi şi copii trăiesc dramele unui flagel pe care nu-l conştientizează decât atunci când e prea târziu.

Instituţiile statului nu-şi pot asuma un simplu rol constatator, fiind doar un nomenclator al victimelor, iar penuria financiară să devină doar justificarea unor programe lipsite de eficienţă şi viziune.

Agenţia Română Anti Drog constată sec faptul că numărul consumatorilor s-a triplat, de la 1,7% la 4,3%, consumul de droguri în rândul populaţiei de 16 ani ajungând în momentul de faţă la 10%. Dar vă spun cu certitudine că sunt convins că statistica este depăşită şi numărul este mult mai mare.

Împotriva acestor drame sociale nu se poate să reacţionezi liniştit, prezentând cifre ce nu reflectă cu adevărat coşmarul a mii de familii în care copiii suferă şi ajung în spitale sau închisori pentru că societatea nu ştie şi nu poate să-şi gestioneze resursa cea mai importantă: generaţiile ce vor veni.

Instituţiile statului nu trebuie doar să prezinte statistici, ci să aplice pedepse drastice, trebuie să prevină şi să aibă un comportament profilactic.

Nu se pot justifica prin lipsuri financiare incapacităţi de a genera programe concrete în care părinţii, copiii şi instituţiile statului să fie cei care luptă în mod eficient împotriva unor devianţe pe care o mai bună informare şi o mai intensă informare şi prevenţie le-ar certifica doar ca fenomen social de strictă interpretare.

Nu ne putem permite ca generaţiile ce vor veni să fie afectate şi de acest flagel şi să aibă şi mai puţine şanse, deoarece cei care trebuie sa acţioneze concret şi inteligent efectuează programe profilactice de slabă calitate şi fără viziune.

Dirigintele, părintele, copilul trebuie aşezaţi la aceeaşi masă de către instituţiile statului, educaţi în mod concret, pentru a şti care sunt riscurile, care sunt comportamentele deviante şi care sunt remediile la aceste situaţii nedorite.

Trebuie înţeles mai rapid şi proactiv rolul preventiv al instituţiilor statului, şi nu într-un mod simplificat, prin desene pe asfalt şi compuneri pe tema luptei contra consumului de droguri. Nu aşa putem preveni consumul de droguri, nu aşa părinţii recunosc comportamentul unui consumator, nu aşa dirigintele înţelege că unul dintre copii are o problemă, nu aşa un copil înţelege că va ajunge în cel mai bun caz în spital sau chiar mai rău decât atât.

Încă mai avem de trecut testul maturizării instituţiilor statului, care trebuie să înţeleagă faptul că prevenţia se desfăşoară în mod concret lângă grupul social cu risc ridicat şi lângă cei care cresc şi educă viitoarele generaţii pentru această ţară.

Poate este greu de înţeles şi acceptat că singura noastră avere este generaţia care va veni şi mai greu de acceptat să ştim că nu putem să o creştem, nu putem s-o educăm şi s-o păzim de pericole sociale.

Suntem obligaţi să înţelegem că a trecut vremea pliantelor cu personaje vesele care afişează un zâmbet radios şi mesaje liniştite. Realităţile ne arată că suntem ineficienţi, că majoritatea măsurilor pe care instituţiile specializate le-au derulat sunt slabe. Numărul de consumatori creşte, dramele pe care aceştia le trăiesc alături de familii sunt din ce în ce mai multe.

Ştiu că instituţiile statului pot prezenta justificări, că nu există fonduri, că nu există suficient personal calificat, că nu se aşteptau la o asemenea violenţă din partea grupărilor infracţionale, dar, în esenţă, nu se poate scuza drama unui copil care, dacă ar fi fost mai informat, dacă ar fi avut părinţi capabili să recunoască semnele consumului de droguri şi dacă ar fi avut un pedagog vigilent, pregătit pentru acest gen de problemă, ar fi supravieţuit fără a fi încarcerat sau internat într-un spital.

Trebuie să învăţăm să ne respectăm şi să ne protejăm generaţiile ce vor veni, şi acesta ar fi un prim pas, o atitudine energică, programe ce au viziunea unei strategii capabile să oprească creşterea sau să reducă consumul de droguri.

Vă mulţumesc.

Cosmin Necula, deputat PSD de Bacău.