Melinte Ion – Sectorul de creştere a ovinelor poate fi participant activ la dezvoltarea economico-socială

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Domnul Ion Melinte:

“Sectorul de creştere a ovinelor poate fi participant activ la dezvoltarea economico-socială”

După datele comunicate de FAO, structura medie a producţiilor obţinute de la ovine în ţările din Uniunea Europeană este orientată preponderent spre producţia de carne cu circa 72%, urmând apoi laptele cu 23% şi pielicelele cu 5%.

Din agricultura românească, sectorul de creştere a ovinelor a asigurat în totalitate necesarul intern de carne, brânzeturi, lână şi piei anual, în ultimii 15 ani. Sectorul de creştere a ovinelor, pe plan naţional, se clasează pe locul I la export.

În opinia mea sectorul de creştere a ovinelor în România trebuie să fie un sector prioritar al agriculturii, care trebuie susţinut şi dezvoltat pe termen mediu şi lung. Menţinerea şi dezvoltarea acestui sector este un proces complex, politic şi social, dependent de îmbunătăţirea bazei furajere, a producţiei de carne, de lapte, de perfecţionarea pregătirii profesionale a oierilor şi a structurilor ajutătoare.

Pe plan mondial, în creşterea şi exploatarea ovinelor se înregistrează o preocupare deosebită pentru păstrarea şi mărirea efectivelor de ovine. În Europa, exploatarea ovinelor cunoaşte în ultimii ani creşteri spectaculoase ale efectivelor şi ale producţiilor în mod deosebit în Anglia, Spania, Franţa, Italia şi Grecia.

Pornind de la aceste considerente, România este nevoită să-şi schimbe radical viziunea privind agricultura, mai ales în contextul existenţei noastre în UE.

Creşterea animalelor, în special cea a ovinelor şi caprinelor, trebuie să se alinieze în direcţia exploatării pentru producţia de lapte şi carne, producţii pentru care ţara noastră nu are un plafon limitat în capitolul UE.

În România se exploatează rase de ovine locale, nespecializate pe una din producţiile solicitate. Aceste rase timp de 50 de ani au fost selecţionate pentru sporirea şi îmbunătăţirea producţiei de lână şi producţiile de carne-lapte au fost neglijate, neexistând programe de ameliorare a acestora.

În ţările europene se cresc oi specializate pentru producţia de carne.

În România, nu putem vorbi de exploatarea unei rase pentru producţia de carne, care să corespundă sistemului de clasificare european al carcaselor.

În aceste condiţii, se impune crearea de noi rase de ovine, specializate pe producţie de carne şi lapte, producţii care în momentul de faţă sunt deficitare la nivelul Uniunii Europene.